Legământul 🔞

Capitolul 20

Eva:
Anul 1990
 
Imi afund fata in perna mai tare si imi pun una peste cap,apoi incerc sa ma gândesc la orice altceva ca sa nu ii mai aud pe ai mei cum se cearta din nou pentru toate neajunsurile.
„Nici macar in ziua de Crăciun nu se pot abține,ca sa nu mai spun si de faptul ca azi face fratele meu un an de când e mort...dar le pasa? Nici macar la cimitir nu s-au dus sa ii aprindă o lumânare. M-am dus eu de dimineata si am facut-o pentru ca ei au zis ca normal trebuie sa dea si ceva de pomana,dar n-au de unde. De aia se si cearta acum. Fiindca n-au ce pune pe masa și nici n-au de unde sa-si plătească datoriile,desi Nik mereu când vine sa ma vadă le intinde si cate un plic cu bani,dar nu-l primesc niciodata. Dupa ce ca sunt rupti in cur de foame,o mai fac și pe afurisiti,cu toate ca eu știu prea bine ca au nevoie de acel ajutor financiar,insa nu-i lasa orgoliul sa i-a banii,fiindca,in viziunea lor daca fac un asemenea gest,înseamnă ca-l vând pe Manu. Eu in schimb nu consider ca il vinde,de aceea i-au de fiecare data plicul de la Nik fara ca ei sa vadă și il ascund printre haine. Habar n-am cati bani am adunat in total pana acum de la brunet,dar sunt bine veniți pentru mine fiindca vreau sa ii strang ca sa pot merge la facultate cand cresc mare. Daca nu as face lucrul asta,pe baza alor mei n-as avea nici o șansă. Ei abia isi duc zilele de azi pe mâine,ce sa mai vorbim de bani pe plus ca sa fac eu altceva in viata? Probabil abia așteaptă sa fac 18 ani ca sa pot merge sa ma angajez si sa le aduc un ban pe plus in casa.”
Pufnesc in urma gandurilor,apoi imi afund fata mai tare in perna cand sunt constienta de faptul ca urletele lor devin tot mai mai pline de nervi.
„Auzi la ei...il vând pe Manu...pai pana anul trecut când fratele meu încă era in viata,au luat si pielea de pe el,iar acum a dat moralitatea in ei. Deodata nu le mai pasa de bani,ce sa zic...”
-Dracu sa-i ia...marai in perna,apoi nu durează mult pana cand aud ca incep sa se bata intre ei si ma dau jos nervoasa din pat,apoi ies ca o furtuna din camera. Mai încetați o data!ma rastesc de cum ajung pe hol și-mi smulg geaca din cuier,dupa ma îmbrac cu mișcări bruște si ma incalt cu ghetele in vreme ce amandoi continua sa urle unul la celalalt.
„Asa m-am saturat de familia asta...”
Marai ca o turbata fiindca imi e lehamite de ei,apoi le arunc o ultima privire inainte sa ies din apartament.
-Am plecat!zbier ca sa acopar țipetele lor si il vad pe tata cu o mana băgată in parul mamei,iar pe ea cum se înfoaie la el mai ceva ca un cocos.
„Oameni tampiti...”
N-astept sa mai răspundă și ies în tromba pe casa scării,iar dupa ce izbesc usa in urma mea, pasesc spre lift si injur de toti sfinții cand vad becurile toate aprinse la panou.
-Perfect futu-i mortii ma-sii! Care e idiotul ce l-a blocat?ma rastesc la pereți și pasesc apasat spre scari,dupa cobor nervoasa ceva 6 etaje,iar cand dau in frigul de afara,imi pun gluga pe cap si-mi bag mainile in buzunarele de la geaca.
Calc cu grija pe zapada din fata blocului fiindca exista posibilitatea ca sub ea sa fie gheata si chiar nu țin morțiș sa-mi rup ceva,iar in vreme ce ma deplasez cu încetinitorul pe trotuarul de langa marginea gradinilor ca sa ma indrept spre oriunde vad cu ochii,un bărbat imbracat in costum de mos vine repezit in directia mea.
-Nene,nu știu la cine mergi,dar n-ai sa prostești pe nimeni cu deghizare asta de doi lei,zic chicotind inainte sa ajung fata in fata cu el.
-N-am nici o șansă,asa-i?intreaba razand,iar eu mijesc imediat ochii in noapte.
-Nik?
-Ahammm...mormaie pe sub barba de vata ce o are la gura.
O criza de ras ma cuprinde imediat ce imi confirma ca este el si imi dau capul pe spate,apoi incep sa hohotesc atat de tare ca ma aud cu ecou in intreg cartierul.
-Doamne!!!!exclam razand cateva secunde lungi mai târziu. Ce faci imbracat asa?
-Voiam sa vina mosul la tine,raspunde si clatin amuzata din cap,dupa incep sa-mi musc buzele doar ca sa ma abțin si sa nu incep încă o data sa rad in hohote,dar daca l-ar mai vedea cineva,cu siguranta ar avea aceeași reacție,fiindca arata comic rau de tot.
Pe lângă faptul ca acel costum de mos ii vine ca turnat pentru ca nici macar o perna nu si-a pus pe sub haina ca sa para macar ca are burta,barba de vata ii flutura de fiecare data cand bate vântul,iar gluga ce o tine pe cap ii da la iveala suvitele brunete,semn ca mosul e mai tânăr cu mult fata de cum il relatează cărțile de povesti.  
-Esti un mos...chicotesc incet,iar el își da gluga jos de pe cap si ma priveste de sus cu un ranjet dracesc pe buze.
-Dat dracu?intreaba si incuviintez din cap. Bun! Mie îmi convine sa fiu asa,dar ia zi...ce cauți tu pe afara la ora asta?ma intreaba si ridic din umeri.
Toata starea de amuzament imi dispare când imi amintesc de ce am ieșit in toiul nopții afara,iar el observa imediat si pune sacul la picioarele lui pe zapada,dupa imi prinde obrajii in palme și se apleaca putin in fata ca sa ma poată vedea mai bine,fiindca lumina ce vine de la stalpul de iluminat de peste strada,abia ne ajuta sa ne vedem cum trebuie intre noi pentru ca e foarte slaba.
-Eva? Ce ai?vrea sa stie si il privesc cu tristețe in ochi.
-Ai mei se cearta si m-am saturat sa ii tot aud. E aceeași placa pe care o știu de cand eram mica si n-am mai vrut sa iau parte disputa lor,asa ca...am ieșit,recunosc cu jumătate de gura.
-Si unde aveai de gand sa mergi?intreaba in vreme ce ma mangaie pe obraji.
-Nu știu,recunosc,iar el ofteaza incet printre buze.
-Hai la mine,zice dupa cateva secunde si se îndreaptă de spate.
-Pai?vreau sa stiu si prinde din nou sacul intre degete,dupa si-l pune pe umar si intinde cealalta mana spre mine.
-Doar nu vrei sa te las sa freci menta prin cartier,nu? Cine știe când dracu se potolesc ai tai,asa ca,hai!imi cere si ridic din umeri,dupa il prind de mana si il strang bine ca sa nu alunec.
-Nu aveai alte planuri in seara asta?intreb in timp ce pășim impreuna spre scara lui de bloc ce e pe partea opusa a străzii si la cateva scari distanta de a mea.
-Nu mai contează,raspunde si isi lasa privirea sa-i coboare pe chipul meu. Acum îmi schimb planurile.
-Nik...mormai si clatina din cap doar ca sa tac.
Pufnesc.
-Nu trebuie sa lasi totul deoparte pentru mine. Știu din poveștile lui Manu ca va adunați mereu pe la cate unul pe acasă ca sa va petreceți.
-Mda...vezi tu...de cand fratele tău nu mai e fizic langa mine,mie mi-a pierit cheful de mers pe la petreceri,rostește pe un ton serios,apoi inspira adanc si revine cu privirea pe drum.
Tac putin fiindca il simt ca nu mai e tocmai în apele lui,apoi imi adun tot curajul si incerc sa-l îmbărbătez.
-Si mie îmi e dor se el...replic cu grija,iar respiratia i-o aud cum se opreste imediat in plamani. Dar o sa trăiască mereu la mine in suflet,știi?continui doar ca sa-l fac sa înțeleagă ca oricât de rau ne-ar părea si oricat de mult ne-am dori ca lucrurile sa stea altfel,moartea e irevesibila si cu toate ca ne doare pierderea suferita,nu avem cum sa schimbam cursul destinului.
„Cu toate ca nu-mi convine nici mie pentru ca Manu era singura persoana din universul asta ce ma intelegea si avea grija de mine,trebuie sa accept și totodată sa ma întăresc singura ca sa pot merge înainte. Din groapa nici unul dintre noi nu il putem intoarce,dar nici sa trăim în trecut nu e indicat.”
-Daca as putea sa dau timpul înapoi,sopteste Nik ca pentru el,de parca ar vorbi în urma gandurilor ce ii perinda in clipa asta prin minte si clipesc des cand il aud,apoi imi revin complet in simturi si imi sterg lacrimile cu maneca de la geaca cand devin constienta de faptul ca am plâns fara sa-mi dau seama.
-Daca ai putea,nu iti e frica de faptul ca s-ar putea întâmpla mai rau?intreb in soapta,iar degetele i se strang imediat in jurul alor mele. Ai gândit cu voce tare,il pun la curent cu faptul ca am auzit ce a zis și clatina cu tristete din cap.
-Nu știu pentru cine ar fi mai rau,dar cu siguranță fratele tău n-ar mai fi azi in groapa daca as dispune de o asemenea putere,imi zice cu durere in glas și ma opresc in loc cu toate ca mai avem cativa pasi pana ajungem la scara lui de bloc.
-Nik...soptesc si imi ridic barbia ca sa-i întâlnesc privirea. In ultimul timp m-am gândit insistent la ziua aceea. Mai ales cum tot s-au apropiat sărbătorile...si stii la ce concluzie am ajuns?intreb,iar el clatina dezaprobator din cap. La vorba aia,ca toate se intampla cu un motiv.
Pufneste.
-Nu crezi?intreb si isi strange buzele intr-o linie subțire.
-Daca glontul ala mi-a fost destinat mie,eu trebuia sa mor,nu el!scrasneste din dinti fiecare cuvânt în parte.
-Doamne...soptesc incet. Esti mai ceva decat un catar,continui pe același ton.
-Mda...chicoteste fara veselie. Dar daca tu ai ajuns la concluzia ca toate se intampla cu un motiv,știi ce nu înțeleg eu?
-Ce?vreau sa stiu si il privesc insistent.
-De ce m-ai iertat?intreaba si imi blocheaza pentru o secunda mintea.
„Cum adică?”
-Am facut-o?raspund in schimb.
-Da!ridica tonul cu ciuda in glas.
„Aolo! O ia pe aratura!”
-Stai! Stai! Stai!ii cer imediat cand vad pe fata lui ca începe sa se transforme.
„Vai cat de mult seamana la comportament cu Manu...si ala cand o lua pe alta cărare ajungea sa se schimbe la fata.”
-Nu iti convine cum ma comport cu tine?vreau sa stiu,iar maxilarul ii zvacneste cand isi inclesteaza dintii. Nik!strig la el si clatin din cap dezamăgită de ce așteptări ar avea el de la mine. Daca mama cu tata sunt niște cretini,nu înseamnă ca trebuie sa fiu ca ei! Plus ca eu am fost crescuta mai mult de Manu si-am înțeles de mica cum sta treaba cu cartierul,ori cu brigazile sau cu gruparile! De ce ai vrea sa ma comport ca o proasta,cand eu pricep ce va leagă?
-Fiindca nu merit bunatate,cand sangele fratelui tău sta pe mâinile mele,înțelegi?maraie la mine.
-Dar nu e acolo fiindca tu i-ai făcut felul!contraatac si încă un harait i se ridica din gat. Doamne!ma rastesc la el. Nu va inteleg pe voi adulți!continui nervoasa. Sunteți niște prosti!i-o trantesc si imi smucesc mana din prinsoarea lui.
-Eva!ridica vocea cand ma intorc pe calcaie si pasesc suparata spre blocul meu.
-Du-te dracu Nik!il injur cu foc și continui sa ma concentrez pe fiecare pas pe care il fac doar ca sa pot prinde mai multa viteza fiindca il aud cum vine apasat in spatele meu. Ahhhh!!!!tip cand ma insfaca de mijloc și ma ridica in aer,apoi ajung sa atarn pe celalalt umar al lui.
-Unde crezi ca pleci pustoaico?
-La dracu!ma rastesc la el si lovesc de nervi sacul ce-i atarna pe celalalt umar,doar ca sa nu ii dau lui una in cap.
-Atunci ai ajuns direct in bratele lui,ma informeaza si imi dau ochii peste cap.
-Esti un drac cam prost pentru gustul meu,i-o trantesc si incepe sa chicoteasca in barba.
-Imi pare rău pustoaico,dar deocamdată încă încerc sa înțeleg de ce nu ești supărat la fel ca ai tai pe mine. Sau la fel cum eu sunt supărat pe mine.
-Fiindca nu e vina ta!exclam cu ciuda in glas. Dacă l-ai fi împins tu ca sa-ti păzești spatele as mai fi zis. Sau daca l-ai fi impuscat tu pe el,atunci probabil ma gândeam la o modalitate cum sa ajung sa-ti fac felul ca sa-l razbun,dar asa...??
Ofteaza in vreme ce intra in bloc si tace pana cand urca scarile la etajul unu,apoi ma da jos de pe umărul lui si deschide ușa,dupa imi cere sa intru inauntru si o fac fara nici o problema si fara cea mai mica reținere.
-Esti singur?intreb dupa ce aprinde lumina si nu vad nici o mișcare inauntru.
-Luk e plecat la bairam,iar mama la Bucuresti pe la neamurile pe care nu le-a mai văzut de ani de zile de cand s-a măritat cu monstru care a murit în urma cu câțiva ani.
-Aha...raspund in vreme ce ma deschei la geaca. Deci...pana la urma gasca s-a strâns la o petrecere,continui dupa ce mi-o dau jos si o pun în curierul de pe hol.
-Da,răspunde fara nici o inflexiune in glas.
Incuviintez ca pentru mine din cap,iar dupa ce amandoi scapam de ghetele din picioare,ma invita în sufragerie.
Cand intru inauntru,am impresia ca sunt acasă. Nu difera cu mult locul fata de ce-l in care stau de 13 ani de zile. Mobila e plus minus aceeași,la fel și culoarea verde de pe pereți,dar si covoarele de iuta de pe jos. Ceea ce face diferenta este canapeaua si fotoliile,pentru ca la noi în sufragerie se afla un pat cu vitrina. In rest,aceeași perdea si cam aceleași bibelouri puse pe rafturile de sticla. Ca sa nu mai zic de televizorul alb negru cu tub pe care tronează un mileu si acelasi pește ce se găsește și-n sufrageria mea.
„Oare toate apartamentele seamana intre ele la fel de mult precum aduce al meu cu al lui?”
-La ce te gândești?ma intreaba si intorc capul spre el.
Il vad cum isi da jos costumul de mos si il arunca pe un fotoliu impreuna cu barba facuta din vata. Rămâne intr-o maleta neagra pe gat și o pereche de blugi la fel de inchisi la culoare.
Zambesc cu melancolie pentru ca are același stil vestimentar cu a lui Manu. Si el prefera hainele închise la culoare,pe când eu sunt la extreme. La mine sa fie cât mai țipătoare culorile ca sa ma vadă lumea si de pe luna daca s-ar putea.
-Ma întrebam dacă apartamentele seama intre ele,pentru ca al tău aduce mult cu al meu.
-Pai cam seamana fiindca asta a fost singura mobila scoasa pe piata pentru romani. Deci...da...ce găsești la tine în casa,ai sa vezi si prin alte parti,raspunde si imi face semn sa ma asez pe canapea.
O fac,iar el aduce sacul la picioarele mele si se pune pe jos. Il desface si casc ochii cand vad câte jucării sunt inauntru.
-De unde le-ai furat?intreb mirata,iar el bufneste in ras.
-Le-am cumpărat,nu le-am furat,ma corectează si chicotesc,apoi bag mana si scot o papusa uriasa ce cred ca e jumătate cat mine.
-Vai!exclam cat o vad cat e de frumoasa.
Are o rochiță înflorata pe ea si intr-o culoare superba de albastru,iar parul ei saten ii e întins pe spate si are o singura clama in par pe o parte exact in dreptul urechi. Ochii ii sunt verzi,iar lucrul asta imi atrage atentia,fiindca majoritatea păpușilor ii au albastri.
-Cand am vazut-o m-am gândit la tine,zice Nik si buza de jos o simt cum incepe sa-mi tremure de la emoții.
Pun papusa langa mine pe canapea cu ochii in lacrimi,apoi ma uit la el ca prin ceata si de fericire ma arunc asupra lui. Imi inclestez bratele in jurul gatului sau si incep sa-l pup zgomotos pe toata fata.
-Multumesc Nik!spun cu glas incarcat,iar el imi zambeste sincer.
Atat de sincer o face,ca ochii intunecati i se aprind si simt cum ma scalda intr-o caldura ce nu mi-a mai fost dat sa o simt pana acum din partea nimenui.
-Cu placere pustoaico,dar sa știi ca mai sunt si altele acolo care te așteaptă. Plus câteva haine. N-am știut ce mărime porti,asa ca le-am luat din ochi. Sper sa iti vina,dacă nu,am sa-ti cumpăr altele,zice si ii mai torn încă o serie de pupici,apoi ma asez cum trebuie înapoi pe canapea și cotrobai prin tot sacul.
Scot din el si restul păpușilor ce sunt in diferite mărimi,apoi dau peste o rochie alba ce are o camasuta in partea de sus,iar mânecile sunt făcute din o mulțime de volănașe,la fel cum e si fustița scurta.
-Pot sa ma schimb in ea?intreb entuziasmata,iar el imi face semn sa merg spre hol.
-Prima usa pe stânga e dormitorul meu si a lui Luk. Du-te acolo,ma indruma si sar în picioare imediat,apoi pasesc mai mult in fuga spre hol,iar cand intru in camera,pipai peretele de langa usa pana cand dau de intrerupator.
Lumina se aprinde cu un pocnet mic,iar cand vad dormitorul,respiratia mi se opreste in gat.
-Vai!exclam in soapta cand ii vad lada de la pat plina cu rame foto in care apare el alaturi de baietii din brigada,printre care se afla și fratele meu.
Strang rochița mai bine intre degetele de la o mana si ma urc usor pe pat,apoi i-au o poza in care e doar Nik cu Manu si o privesc cu ochii in lacrimi. Amandoi se tin cu cate un brat de dupa gat și nu cred ca a fost făcută cu mult timp înainte ca el sa moara.
Un suspin mi se ridica din gat și fără sa vreau il scap,iar sunetul sparge linistea din camera.
-Eva?il aud cum ma striga si imediat pasii lui ajung la urechile mele cand vine din sufragerie spre direcția in care ma aflu eu.
Pun poza la loc si ma dau repede jos din pat,dar se prinde imediat cand da buzna in camera si ma vede toată plansa.
Ochii i se muta de pe mine pe fotografia ce cu siguranta n-am pus-o in aceeași poziție la loc ei,iar la cat e de agil,știu ca si-a dat seama ca am atins-o.
-Eu...zic cu voce tremurand si strang rochița mai tare in vreme ce ma gandesc la ce-as putea sa-i spun.
-Esti bine?intreaba oftand si din doi pași ajunge langa pat,apoi se pune pe saltea si inghit cu greu inainte sa-mi intorc ochii spre chipul lui.
-Nu ma așteptam la asa ceva,ii recunosc si inspira adanc,apoi se bate pe un genunchi ca sa ma asez pe el si cu pasi mici rup distanta dintre noi.
-Ti-am zis ca fratele tău face parte din mine,zice incet si incuviintez din cap. Sper ca nu te superi fiindca încă vreau sa-l pastrez sub orice forma pe langa mine.
Clatin negativ din cap,dupa imi sterg lacrimile si ma fortez sa zâmbesc.
-E in regula...soptesc cu jumătate de gura,apoi o liniste subita se lasa peste amandoi in timp ce ne uitam unul la celalalt.
„De fapt...nu prea e in regula...cel puțin nu pentru el. Cum vrea sa isi revina daca peste tot apare chipul lui Manu? Eu n-am nici o poza cu el. Cum fotografiile erau prea scumpe pe vremea lui Ceasca si doar aia cu bani isi permiteau un aparat,noi nu am făcut poze de familie pentru ca ai mei aveau alte priorității. Ca de exemplu sa aiba cat de cat strictul necesar al zilei de mâine,iar ce producea Manu din ilegalitati atunci cand a mai crescut,se duceau pe cheltuieli si pe datoriile ce le făcea tata pentru bautura...asa ca...trebuie sa recunosc ca m-a lăsat putin masca faptul ca exista totuși poze cu el pe la alții prin casa,dar nu știu dacă în cazul lui Nik lucrul asta ii face chiar bine,mai ales ca e fiert în capul lui pe faptul ca Manu nu mai este printre noi pentru ca a murit din cauza lui. Un mare neadevar daca ma întrebați pe mine,fiindca eu consider ca fratele meu si-a salvat la randul lui fratele de cruce,ceea ce e cu totul altceva,dar Nik e chitit sa-si faca viata grea cu credința pe care a dezvoltat-o in legatura cu moartea lui.”