Legământul 🔞

Capitolul 31

Eva:
Anul 1995...
 
-Tu chiar ai înnebunit?se rasteste mama din prag in vreme ce-mi strang lucrurile din dormitor. Ai fost plecata o saptamana fara sa stiu nimic de tine,iar acum apari ca si cum nimic nu s-a intamplat si imi spui ca pleci cu mafiotul? Tu chiar nu ești zdravănă la minte,Eva?
Pufnesc.
-Mama! Am 18 ani!exclam sătulă de toata situatia asta de rahat,pentru ca oricum știu ca o durere in suflet are de faptul ca am dispărut fără urma.
Nu e ca și cum s-a perpelit noaptea ca nu știa unde sunt. Probabil a banuit faptul ca eram cu el.
-Si daca ai 18 ani ce?intreaba nervoasa.
-Fac ce vreau!i-o trantesc in acelasi mod veninos. Si il vreau pe Nik!mai ca nu urlu spre final in vreme ce imi bag furioasa hainele in valiza.
-Tu!se rasteste si vad cum se intoarce ca sa-l țintească cu un deget acuzator pe Nik care sta in spatele ei. Numai tu ești de vina pentru tot blestemul ce s-a abătut asupra noastră!
-Inceteaza!zbier ca scoasa din minti.
-Sa incetez?intreaba turbata. Mi-a omorât fiul,iar acum tu mergi cu el!?
-Pe dracu!pufnesc in vreme ce o privesc furioasa. Manu a vrut sa-l salveze! Nu s-a gândit nici o secunda ca o sa moara cel mai probabil! Iar eu ma duc de buna voie acum cu el,asa ca,nu mai arunca vina pe umerii lui! Atat alegerea lui Manu,cat si a mea,ne apartin! Ce e atat de greu de priceput?intreb exasperata. Avem cap pe umeri știi?continui sarcastica. Nimeni nu ma poate obliga sa fac ceva din ce nu vreau! La fel a fost si in cazul lui Manu,deci,scoate-ti o data prostiile astea din cap!
Mijeste ochii suparata spre mine cand ma aude,apoi loveste usa deschisa cu o palma,iar lemnul se izbeste de perete,dupa se întoarce furioasa si pleacă din hol.
Clatin din cap,dupa ma uit la Nik si oftez cand ii vad trasaturile dure cum sunt împietrite din cauza acuzațiilor ei.
-N-o baga in seama,e frustrara,zic in vreme ce pasesc usor spre el.
Il prind de maini cand ajung in fata lui si clipește buimac din cauza atingerii,apoi isi focuseaza privirea pe mine si se uita de parca n-ar intelege cum de ma aflu înaintea sa.
„Of doamne...iar s-a pierdut în amintiri...”
-Vrei sa ma ajuți ca sa termin mai repede și sa plecam de aici?intreb in speranța că lucrul asta o sa-l distraga.
Incuviinteaza mecanic din cap,dupa paseste peste prag si fara sa scoata un cuvânt printre buze se pune sa imi stranga hainele.
Tăcerea se lasa peste noi in vreme ce adunam din lucrurile mele,iar cand e totul pregătit,prinde o valiza intr-o mana si in cealalta vreo 3 sacoșe,apoi paseste spre usa ca sa ajunga in hol.
-Vin imediat si dupa restul,zice pe un ton spart si imi inclestez maxilarul.
-Ok...raspund fara nici o infexiune,iar dupa ce iese din apartament si inchide usa in urma lui,pasesc nervoasa spre sufragerie.
N-o găsesc pe mama in camera si continui sa merg nervoasa spre dormitorul din capătul holului. Mai ca nu scot usa din tatani cand o deschid si incep sa marai ca o turbata.
-Ce mai vrei?intreaba iritata in vreme ce impatura rufele adunate de la uscat și le pune pe caprarii pe salteaua patului.
-Sa nu te mai aud vreodata ca aberezi prin preajma lui Nik! In special despre moartea lui Manu! Clar?intreb pe un ton ce picura otrava.
Nedreptatea la care il supune pe Nik de ani de zile și faptul ca am văzut astăzi cat de tare inca il afectează,ma scoate din minți si ma face sa devin o scorpie fara pereche pentru ca iubirea ce i-o port ma tranforma intr-una. Ma doare pe mine fiindca il doare pe el si n-am sa stau degeaba sau sa privesc de pe margine cum chinul il năruie pe dinauntru din cauza faptului ca ai mei nu pricep ce i-a legat pe cei doi,dar si din cauza faptului ca Nik inca e afectat de moartea fratelui meu.
-Sa-ti intre bine in cap,ai priceput?intreb pe același ton ca sa ii dau de inteles ca următoarea data daca mai îndrăznește sa il răneasca am sa-i sar direct la gat.
-Esti o proasta!scuipa cuvintele. Te duci cu ala din cauza căruia a murit fratele tău,iar pe deasupra mai e și un ditamai mafiotul? Dacă te trimite la produs? Dacă o sa-ti faca felul? Vrei sa mor? Doar pe tine te mai am! Te gândești puțin si la mine?
Imi dau ochii peste cap imediat ce aud alte aberații cum se desprind de pe buzele ei.
-Nik a avut grija de mine in ultimii ani,trebuie sa-ti reamintesc lucrul asta?intreb ironica.
-Poate pentru ca vede in tine o oportunitate de a face bani?raspunde cu o întrebare si o privesc cu scarba,apoi prind de clanta si trantesc usa cand o inchid.
-Minte ingusta...marai printre dinti in vreme ce pasesc spre camera mea.
Cand ajung pe holul de la intrare,usa se deschide și Nik isi tinteste imediat ochii pe mine.
-Esti bine?intreaba si rad sec.
-Dar tu?vreau sa stiu si ofteaza.
-Am sa supraviețuiesc,raspunde mormaind,dupa intra in dormitorul meu si aduna celelalte sacose.
-O i-au eu pe asta,zic cand una efectiv nu mai are cum sa o prindă fiindca are ambele mâini arhipline. Hai sa mergem,ii cer si pasesc in fata lui spre usa de la intrare.
-Ma-ta si tat-tu o sa ma urască pana la moarte,spune cand ieșim din apartament.
Pufnesc.
-O durere in suflet am eu,i-o trantesc nervoasa.
-Tu poate...eu in schimb...
-Si tu ar trebui sa faci același lucru!ma rastesc la el cand nervii din nou ma acaparează si nedreptatea ce i se face lui mai ca nu ma baga in pragul nebuniei.
-Eva...
-Nici o Eva!zbier la el in timp ce asteptam liftul. Nu mai baga in seama toate prostiile!
-Dar Devil a...
-A murit fiindca a vrut sa-ti apere spatele...marai ca turbata si-l intrerup din ce voia sa spună.
Inspira adanc,apoi tace si ii arunc o privire furioasa.
Vad in ochii lui intunecati cum e devastat pe interior si clatin înnebunită din cap.
-O sa vorbim mai târziu despre asta,zic si inghite cu greu.
Pasesc inauntru cand liftul ajunge la etajul 6,dupa incep sa bat dintr-un picior pana cand opreste la parter.
Pufnesc imediat ce dam sa iesim din el si usa se deschide inaintea noastra,iar tata apare inaintea ochilor mei.
-Ce faci?vrea sa stie si priveste confuz sacoșele din mainile lui Nik.
-Ma mut,raspund sec.
Dau sa trec pe lângă el,dar ma prinde de brat si incepe sa ma scuture.
-Cu el?latra in vreme ce continua sa ma zguduie pe picioare.
Dau sa-l injur sau sa-l scuip intre ochi,ori amândouă,insa Nik incepe sa maraie si cuvintele otelite ce se desprind de pe buzele lui il fac imediat pe tata sa se oprească.
-Daca nu-ti iei mana in secunda asta de pe ea,ori ti-o tai,ori iti fac un al treilea ochi in frunte,tu alegi!
Imi ascund un ranjet cand ii aud amenintarile.
„Ei...se pare ca oricat de tare inca l-ar afecta moartea lui Manu,nu rămâne deloc indiferent cand vine vorba despre bunăstarea mea si il vad capabil sa ii zboare creierul cu toate ca bărbatul din fata noastra il judeca la fel de aspru ca cea care ii e nevasta,insa moartea fratelui meu e o treaba,iar viata mea e alta. Una ce se pare ca in mintea lui Nik e mai presus de orice si l-ar face sa acționeze în cel mai rau mod cu putinta.”
-Tu chiar nu înțelegi sa stai departe de familia mea?se rasteste tata la el,iar vocea ii bubuie cu ecou in toata scara.
-N-am cum sa stau departe de ea,raspunde Nik pe un ton ferm.
Tata il decimeaza din priviri,dar cum stie ca nu are nici o șansă in fata lui,schimba tactica și se uita scarbit la mine.
-Vrei sa ajungi o curva?intreaba cu greata in voce si-mi dau ochii peste cap,la fel de scârbita cum am făcut și cand mama a facut referire mai devreme la același lucru.
Dau sa-i spun vreo doua,insa pumnul lui Nik ce se izbeste de fata lui cu atâta forta,imi opreste toate cuvintele pe vârful limbii.
-Sunt oricum vrei tu sa fiu,dar nu si atunci cand vine vorba de Eva...sasaie ca un șarpe in vreme ce tata se balansează in toate părțile pe picioare.
Ii mai da un pumn ce de data asta il pune la pamant si incep sa-mi frec fata cu palmele.
„Sa ma bag? Sa nu o fac? Nici nu știu cum e mai bine,fiindca de as avea și eu forta lui Nik probabil ca as fi sărit exact ca el la bătaie.”
-Hai sa mergem!hotarasc in ultimul moment sa spun cand el deja se pregătește sa-i infinga un picior de data asta in gura.
Se opreste ca la comanda și ii fac semn sa adune plasele de pe jos,apoi ii mai arunc o ultima privire tatei ce ma privește acuzator de pe jos si pasesc spre usa de la intrarea în bloc.
-Am început bine ziua,nu?intreb sarcastica cand ieșim în caldura sufocanta de afara.
E August,iar aerul e atat de fierbinte de la primele ore ale dimineții incat ma usucă pe picioare.
-Ma abțin sa raspund...zice flegmatic si incep sa rad cu răutate.
-Trebuie sa-ti revii!ii atrag atentia in timp ce pășim spre masina lui care e parcata in fata blocului.
-N-am sa o fac niciodată,Eva...cel puțin nu pe deplin...
Pufnesc.
„Nu exista asa ceva...mi-am jurat ca am sa reușesc intr-o zi sa-l scap de povara asta si-am sa reușesc intr-un fel sau altul,pentru ca,daca el nu e bine,nici eu n-am sa fiu.”