How it goes I (1D FF)

8. Seară în familie

-Băieți, am ajuns!(Louis)

Liam, Niall și Harry se uitau la televizor.

-Bună Cass!!(Liam)Cum mai ești?

-Binișor.(eu)

Urc în camera mea, apoi îmi amintesc că mi-am uitat telefonul jos. Fix telefonul, cum să-ți uiți telefonul?=)))

Cobor în living, dar ce să vezi. Harry încerca să-mi spargă parola.

-Cred că ai ceva ce-mi aparține.(eu)

-Ce anume, miss? Atenția?(Harry, ironic)

-Telefonul.

Încerc să i-l iau din mână dar Harry mă oprește cu mâna.

-Dă-mi-l!!!zic eu nervoasă.

-De ce ți l-aș da? spune Harry.

-Pentru că am nevoie de el!!!(eu)

-Harry, dă-i telefonul!(Liam)

-Ok, ok...(crețul)

Iau telefonul nervoasă și urc în camera mea. Ce ciudat... stau de o zi acolo și deja este camera mea... de mâine nu va mai fi.

Cineva bate la ușă. Mă duc să deschid.

Era Louis.

-Uite, știu că Styles e antipatic uneori, dar nu vreau ca așa zisă ultima ta seară cu noi aici să fie nasoală și să stai închisă în cameră. Hai jos să facem ceva cu toții, ok?

Louis mereu găsește o modalitate să ma facă să nu-l pot refuza. E ceva ciudat, dar foarte drăguț la el.

-Bine, vin imediat.

În cameră nu mai aveam doar hainele pe care mi le adusese Lou cu câteva ore în urmă. Aveam și alte câteva tricouri și niște pantoloni scurți și de trening.

Îmi iau ceva mai comod pe mine, niște pantaloni gri de trening și un tricou negru larg, îmi dau drumul la păr și cobor în living.

Imediat ce am văzut imaginea din living, mi s-a instalat un zâmbet de genul veselie-uimire.

Băieții cântau. Omg, dar cântau genial. Niall avea o chiatră în mână în care dădea cu palmule ca să tacteze ritmul, Liam pocnea din degete, Louis bătea din palme iar Harry își lovea degetele de podea.

-Cassie, vino și tu!(Niall)

-Dar nu știu versurile...

-Nu contează, le înveți repede.

Se pare că tocmai teminaseră piesa pe care o cântau.

-Beautiful?(Louis)

-Normal.(Niall)

-You're insecure/ Don't know what for/ You're turning heads when you walk through the door/ Don't need make up/ To cover up/ Being the way that you are is enough.(Liam)

-Everyone else in the room can see it/ Everyone else but you-ou-ou.(Harry)

-Baby you light up my world like nobody else

The way that you flip your hair gets me overwhelmed
But you when smile at the ground it aint hard to tell
You don't know 
You don't know you're beautiful!
If only you saw what I can see
You'll understand why I want you so desperately
Right now I'm looking at you and I can't believe
You don't know  
You don't know you're beautiful!
That's what makes you beautiful!  (băieții)

A urmat strofa, după care refrenul, pe care și eu am început să-l fredonez.

La penultimul refren chiar cântam, se împleteau ciudat de bine vocile noastre, iar băieții zâmbeau dându-și seama că și eu am început să cânt.

-A fost tare!(Liam)

-Cassie, cântă-ne ceva singură, te rugăăăăm!(Niall)

-Ok....

Am început să cânt o melodie pe care o făcusem și care îmi plăcea extrem de mult. Mă amuza oarecum că băieții aveau gurile căscate și se holbau la mine ca la un înger, dar asta nu mai are importanță. Când am terminat, au început să mă aplaude.

-Ai fost genială, Cass!!!(Louis)

Băieții schimbă niște priviri cu subînțeles între ei.

Atunci sună telefonul lui Lou.

-Mă duc să răspund. E Simon.(Louis)

Și Louis urcă la etaj.

Louis PoV

-Da, ce s-a întâmplat?

-Bună, Louis!!! Ce mai faceți?(Simon)

-Uite, aveam și noi o seară liniștită în familie. Te pot ajuta cu ceva?

-Păi ar cam fi ceva. Mâine trebuie să fiți la scena amplasată pentru filmările filmului One Direction.

-Mâine?(eu) De obicei ne anunțai cu o săptămână înainte sau ceva!

-Știu, Lou, dar acum mi-au spus și cei de la platou. Mâine, la 4 PM să fiți acolo!(Simon)

-Of, ok! Simon, stai, te pot întreba ceva?

-Sigur, ce s-a întâmplat?(Simon)

-Păii... să zicem că avem o nouă prietenă în familie....

-Lou, voi ați înnebunit? Iar o să fiți pe prima pagină a ziarelor dacă o vede cineva...

-Stai, stai, nu asta am vrut să zic!!! O cheamă Cassie și are o voce minunată! Mă gândesc dacă am putea zice că e verișoara unuia dintre noi sau ceva și să mai stea la noi câteva zile... Am putea face cover-uri cu ea, ar putea să se ocupe de backstage, orice, dar serios, nu merită să fie lăsată baltă.

-Louis, nu am timp de încercări pe baba oarba. Fata aia pleacă cât de curând din casa voastră și am încheiat discuția!(Simon)

-Nu-ți cer acum, decât să ne lați să o luăm cu noi mâine pe platou. Atât. Apoi promit că o să dispară, zic eu nervos.

-Louis...

-Simon, te rog!(eu)

-Bine, mâine și atât. Ne vedem mâine la 4!

-Pe mâine, Simon!

Îi închid telefonul. Prima bătălie câștigată.

Băieții contra Simon. 1-0.