How it goes I (1D FF)

31. În pădure, după fragi și după mure

În 30 de minute eram gata cu toții.

Urmează să plec într-o drumeție. N-am mai fost de foaaaaarte mult timp într-una.

În sfârșit, după cam vreo 2 săptămâni (atenție, scene cu puternic impact emoțional) ESTE CALD AFARĂ!!!!

Cred că Dani și El au vorbit cu cerul ca să fie frumoas afară azi. În special azi. În fine, și la noapte: nu am chef să dorm într-un cort plouat sau bătut de vânt.

Vestimentația? Păi eu sunt cu niște pantaloni scurți gri de trening, tricou verde și adidași negri. Părul desfăcut, fără machiaj, nu am chef de chestii complicate acum.

De fapt, toți eram în pantaloni scurți, pentru că pe bune, era cald afară.

Fiecare aveam  câte un rucsac cu diferite chestii în el. Eu aveam rucsacul meu de la Nike cu prea multe chestii în el ca să le enumăr. Acum în legătură cu corturile: eu o să împart cortul cu Eleanor. După o partidă de „Piatră, hârtie, foarfecă" am decis că Eleanor trebuie să care cortul în rucsacul ei.

În câteva minute suntem gata, deci ieșim din casă, Louis încuie casa și apoi ne îmbarcăm cu toții în mirauloasa lor mașină.

Ei au zis că mergem în pădure. Well, cred că o să mergem în afara Londrei. Oricum, o să fie interesant.

-Harry, prinde!O să-ți trebuiască! zice Niall, aruncându-i crețului un avion de hârtie colorată.

Harry îl prinde și îl aruncă în spatele mașinii.

Pe tot parcursul drumului eu, Dani și El am cântat „I'm a Barbie girl" (încă nu știu de ce) iar Liam și Harry au cântat și ei cu noi, deși aș fi preferat să îi lipesc gura cu scotch lui Liam, pentru că el ar fi trebuit să fie atent la condus, nu la versurile de la Barbie.

Ce-i drept, după vreo oră de cântat (cred că Barbie a sughițat la cât de des am pomenit-o), am ajuns la amrginea unei păduri. Bravo, băieți, la marginea pustietății. Dar nu ne-am oprit, pentru că era un drum pentru mașini ce se afunda în pădure, așa că Liam a luat-o pe acolo.

La un moment dat, ajungem într-un fel de parcare forestieră sau ceva, care era goală. Acolo era și un panou cu harta pădurii, unde poți să găsești centrul salvamont, numărul lor de telefon și chestii de genul ăsta.

Ne dăm jos din mașină, iar Liam o încuie.

-Mda deci o să mergem pe aici și când ajungem în locul acesta de pe hartă, ne oprim și instalăm corturile, spune Louis, arătând un loc pe hartă.

Și distracția începe.

-Niall, n-ai uitat bezelele, da? spune Liam.

-O să facem bezele? întreb eu fericită.

-Normal, nu mai e foc de tabără daca nu avem bezele, spune Niall.

-O să facem foc de tabără? întreb eu și mai surprinsă.

Ceilalți au început să râdă.

-Logic, spune Lou râzând.

Drumul prin pădure a continuat destul de liniștit, cel puțin prima parte.

-Fir-ar! o aud pe Eleanor spunând.

-Ce? o întreb eu.

-Nu-mi mai merge netul aici! Îh...

Mda, nu o să poată rezista fără Twitter. 

-Privește partea bună: măcar acum ți-ai salvat 3 sferturi din baterie! spun eu râzând.

Eleanor începe să râdă.

Chiar era frumos să te plimbi prin pădure. În unele locuri, soarelese mai strecura printre crengile copacilor. Începusem să obosesc, dar totuși, cred că efortul o să merite.

-Mergem de 2 ore, mai avem mult? întreabă Harry.

-Da, spune Louis ferm și Harry mormăie ceva de nedeslușit.

Mergem ce mergem și se aude o bufnitură. Cobor ochii pe pământ și îl văd pe Niall întins peste rădăcinile groase ieșite din pământ ale copacilor.

-Ăm... zice el. E... numai bun pentru corturi.

-De acum să-ți legi șireturile, spune Dani râzând.

Ne continuăm plimbarea.

-Mai mergem mult? întreabă și Eleanor.

-Of, nu vă mai plângeți atâta!!! spune Louis.

Văd în față un copac imens care împarte drumul în două. Oare pe unde o s-o luăm?

Ceva puternic mă împinge de la spate pe jos.

-Argh! zic eu și mă întorc să văd ces-a întâmplat în spatele meu.

-Creangă nenorocită! spune Harry nervos.

-Ridicați-vă, leneșilor, n-am ajuns! spune Lou încercând să nu râdă.

-La naiba, Harry! Dă-te jos de pe mine! spun eu nervoasă.

-Stai ușor! Nu o să te mănânc, spune Harry supărat.

-Dă-te jos, mârâi eu și crețul se dă în sfârșit jos de pe mine.

Îmi scăpasem telefonul și Harry avea toate obiectele din geantă răsturnate pe jos.

Mă aplec să i le strâng, ca să mai economisim, în timp ce el își freca genunchi juliți.

-Le strâng eu, mormăie el.

-Dacă le strângi tu, stăm aici până mâine, spun eu. Lasă-mă să te ajut.

Ne aplecăm din nou acum amândoi, dar desigur că (,) Cass cea împiedicată și Harry cel nătăfleț dau cap în cap.

-Auuu.... zic eu.

-Îh, fii atentă și tu! mârâie crețul.

Pufnesc și continui să îi strâng lucrurile de pe jos.

-Vrei, nu vrei, tot am făcut o pauză, Lou, spun eu râzând.

Nu aud nimic în afară de foșnetul copacilor.

Mă întorc să văd motivul pentru care Lou nu răspunde. Dar unde o fi? Nu mai e nimeni în afară de mine și Harry... 

-Lou? El? Dani? Nu vă mai ascundeți, nu e amuzant, spun eu.

Trebuie să fie după niște tufișuri, doar nu...

-LOU! strig eu nervoasă de data asta.

Nimic. 

Mă foiesc prin prejurimi ca să mă asigur că nu se ascund, dar nu era nimeni.

Nu pot să cred.

-Eh, ne uităm pe hartă să vedem unde trebuie să ajungem, spune Harry calm și își scoate rucsacul.

Caută o vreme, în timp ce eu mă uitam pe sub tufișuri, prin copaci, încercând să mă obișnuiesc cu ideea că ne-am îndepărtat de „turmă".

-La naiba, spune Harry.

-Ce? întreb eu speriată.

-Harta... Nu o am! zice crețul.

-Mai caută, trebuie să o ai! Niall a spus că ți-o dă...

Apoi mă opresc brusc.

-Idiotule, de ce nu ai luat avionul ăla tâmpit de hârtie cu tine? întreb eu furioasă.

-Ce să fac cu avionul de hârtie în păd...

Apoi se oprește și el și face ochii mari.

-Era harta! zic eu nervoasă.

Harry se trântește pe jos și oftează. Eu mă uit la el speriată.

-Fir-ar... zice el. Ne-am pierdut!