How it goes I (1D FF)

39. Conexiuni eșuate

-Alo?

-Harry, unde naiba ești? întreb eu furioasă.

-Ah... El, eu... îmi pare r...

-Lasă scuzele pe mai târziu, acum avem de discutat ceva mult mai important decât apărarea propriului tău orgoliu, spun nervoasă.

-Nu prea pot vorbi...

-Styles, ești nebun? După ce că refuzi să ne dai vreo explicație acum mai ai și tupeul să zici că nu poți vorbi??

-Eleanor, trebuie să înțelegi, nu p...

-Oh, mai du-te naibii, numai de tine îți pasă, spun și închid apelul.

Numai de el îi pasă. Cum de nu se simte?

Harry's PoV

-Cine era? mă întreabă vocea pe care o urăsc atât de mult.

-Eleanor, spun rece.

-A, tipa aia drăguță de la spital? Hm...

-Nici să nu te gândești, Eric, mârâi eu.

Eric rânjește obraznic. Urăsc când face asta.

-Deci.... Unde rămăsesem?

-Rămăsesem la partea în care tu îți cărai mutra aia de gunoi de aici și mă lăsai în pace, spun eu rânjind.

-Styles, nu mă enerva, știi că pot face mai multe de cât am făcut deja, spune acesta zâmbind învingător.

La naiba, are dreptate. Mă cam are la degetul mic cu întâmplările, iar eu urăsc asta.

-Probabil că Katherine și Max deja plănuiesc câteva lucruri ca să scape de tata, începe acesta.

Face o pauză, timp în care mă privește sfidător.

-Dar nu vor reuși, continuă el.

-Ce te face să fii atât de sigur că suntem împotriva voastră? întreb eu plictisit.

-Oh, Harry, te rog, nu suntem orbi, spune acesta dezgustat.

Se lasă câteva momente de tăcere în care pur și simplu ne uităm unul la altul cu ură.

-Și ce ar trebui să facem ca să nu mai avem parte de surprize din partea voastră? întreb eu într-un final.

Eric zâmbește mulțumit, dar cu veșnica sa răutate în același timp.

-Recunoașteți adevărul, spune.

Îmi încleștez pumnii încercând să-mi păstrez calmul.

-Așa zisul vostru adevăr este o minciună, mârâi eu.

-Da da, iar eu sunt Obama. Styles, scutește-mă cu protestele astea ieftine. Cu toții știm ce s-a întâmplat. Iar acum dacă mă scuzi, am treabă. Ceva mult mai important decât să-mi pierd timpul cu un dobitoc ca tine.

Nervii din mine au evadat și astfel cand Eric se îndreaptă spre ușă, m-am dus spre el și i-am dat un pumn.

-Ce dracu...? spune punându-și mâna la nas, constatând că-i curge sânge. Boule!

Se năpustește asupra mea și îmi dă un pumn în ochi, eu neavând timp să mă apăr. Cad pe jos, cu ochiul deja învinețit presupun.Eric îmi dă un nou pumn în față și un picior în spate.

Mă ridic cu greu și îl lovesc cu piciorul sub centură, Eric căzând fără aer pe podeaua rece a depozitului.

O dată ajuns jos, îi dau un șut în coaste, în urmă căruia el geme de durere.