How it goes I (1D FF)

23. Viața „mea"

Cred că e ciudat faptul că mă comport frumos cu ea, dar cred că totuși asta și trebuie să fac.

Pe drum spre ieșirea din spital, nimeni nu a scos nici o vorbă. Poate că nu aveau nimic de spus, sau poate că nu puteau spune nimic. Cert e că eu nu spuneam nimic pentru că nu vroiam. Nu credeam că ar avea sens. 

Nu mă chinui să par interesant spunând chestii filozofice. Nu sunt complicat, cum cred milioanele de fani pe care îi avem. N-am înțeles niciodată de ce majoritatea cred că noi suntem cine știe ce bad boys sau chestii de genul. Și poate că nici n-am să înțeleg vreodată.

Ieșim din spital dar marea surpriză era că ... ahm... SURPRIZĂĂĂ!! sute de fani ne așteptau acolo. Îl aud pe Louis cum șoptește „La naiba!" și mă pufnește râsul.

-Bună, lume! spune Niall încercând să zâmbească.

Dar săracul este asaltat de o grămadă de reporteri, la fel ca noi. Încercăm să înaintăm din mulțime, fără să ne împiedicăm de cineva. Destul de greu, dar nu imposibil. După vreo 20 de minute ajungem la mașină. Trebuia să plecăm la interviu. O tură de plictiseală maximăăă din nou. Eh... scăpăm noi și de asta.

Cred că în continuare mintea îmi zboară în altă parte. Nu știu exact de ce, dar nu ar trebui să-mi pese, nu? Adică ce a făcut ea ca să fie specială? Poate că nu merită atât cât simt. Poate că o cunosc mai bine decât crede ea și chiar mai bine decât știu eu. Acele momente în care mă simt neputincios față de viața mea mă fac nervos. E viața mea și ar trebui să pot face orice cu ea. Nu înțeleg. Cică sunt unele chestii pe care nu le putem înțelege în viață, dar e imposibil să fie așa. Nu ai cum. Adică, pentru toate ar trebui să existe o explicație logică. Atâta timp cât nu înțeleg ce se întâmplă în privința Cassandrei, o voi lăsa baltă o vreme, până voi găsi o explicație.

-Harry!

Și poate că nu ar trebui să mă gândesc la asta acum, am alte lucruri mult mai importante de făcut.

-Harry!

Nu merită. Nu acum.

-HARRY, LA NAIBA, CE AI? îl aud pe Louis țipând.

Mă întorc speriat.

-Ce-i? zic eu obosit.

-Te uiți pe geam de parcă asta te ține în viață și în plus te-am strigat de vreo 5 ori până acum iar tu te prefaci că nu auzi! spune Liam.

Nu zic nimic.

-S-a întâmplat ceva? întreabă Niall.

O simt pe Eleanor cum se uită la mine bănuitor. Nu pot să cred că poate citi gândurile. Sunt aproape sigur că știe motivul stării mele.

-Nu, sunt în regulă... doar obosit... murmur.

-Styles obosit, ha! spune Liam râzând.

Zâmbesc. Îi dau o palmă în joacă lui Liam.

Liam face o față ironic-ofensată. Ceilalți încep să râdă. Apoi eu și Liam începem să ne batem în gen babă.

-Nuuuuu..... spune Liam lent.

-Și na... de aici... și de aici, zic eu cu voce pițigăiată.

-Gata, bebelu... începe Dani.

-Pe cine faci tu bebel? întrebăm eu și Liam în cor.

Apoi începem să râdem.

În câteva minute am ajuns sediul televiziunii unde aveam interviul.

Coborâm din mașină, încet și pe rând.

Niall...Liam...Dani...Louis...Eleanor... apoi eu.

Paparazzi ne așteptau la intrarea în clădire. Nu era foarte departe. Ceilalți  o iau înainte, eu intenționam să rămân mai ultimul, dar se pare că nu eram singurul cu intenția asta.

-Ai să-i spui ceva? întreabă El.

-Nu, nu acum, spun eu.

-Eu cred că are nevoie de cineva ca tine, spune El.

-Nu e așa de ușor cum pare, El... spun eu.

-Ba e ușor- gândește-te și la ea, Harry... Sper să faci o alegere bună...

Apoi înaintează încet spre Louis.

Și intrăm în valul de reporteri... Yeee... începe distracția...

Eleanor PoV

Are nevoie de cineva ca Harry cred. De cineva care să aibă grijă de ea, care ar face orice pentru ea. Harry e așa... în fine, când vrea să fie, dar... Pentru ea ar fi. Ea merită, iar el știe asta. Păcat însă că e prea fraier să recunoască asta. 

Când vom ieși de la interviu, vom pleca direct la spital.

Cassie nu trebuie să rămână singură în spital.

Nu merită asta.

Ea merită ceva ce-ar face-o fericită. 

Iar singurul lucru care o poate face fericită acum e să îi fim aproape.

Cu toții.

Hei, fluffies!.. Mi-e super dor de voi și îmi pare enorm de rău pt că

1.n-am mai postat de o grămadă de timp

2.capitolul ăsta e așa de scurt

...dar fluffies, n-am avut timp absolut deloc să mai postez și nu promit că săptămâna asta voi avea... fac tot ce pot.

Și în plus, sunt zile negre pentru mine.... acum o saptămână eram 252 în fanfiction, acum nu mai sunt în top. Îmi doresc din tot sufletul să-mi revin, dau tot ce am mai bun!

Vă iubesc oricum!

Keep reading! Sj♥