How it goes I (1D FF)

38. Nu știu

Eleanor 's PoV

-Nu crezi că ai fost puțin cam dură cu el? mă trezește Dani din gândurile mele.

-O merita, spun eu simplu.

-Nu vreau să pară că îi iau apărarea lui Harry, dar totuși sunt de acord cu Dani, spune și Niall. Adică știu că are o parte din vină, dar nu cred că se mândrește cu asta.

-Poftim? Ce e cu voi? A asistat în adevăratul sens al cuvintelor la o posibilă moarte a lui Cass fără să facă NIMIC! Nimic, înțelegeți? spun eu revoltată.

-Da, dar... începe Niall.

-Dar Harry nu e rău, eu unul cred că se simte și el măcar puțin vinovat, spune Liam.

-Îngâmfarea întruchipată? Să se simtă vinovat? Woh... cred că glumiți, continui eu.

-Nu știu ce să zic, zice și Lou. Cred că există totuși un motiv pentru care n-a făcut nimic.

Oftez și încerc să mă calmez.

-Harry știe lucruri pe care noi nu le știm, lucruri pe care nu vrea să ni le spună, încep.

Fac o pauză apoi continui:

-Și nici n-are de gând s-o facă.

Atunci iese un medic din sala de operație, sau cel puțin atunci l-am observat.

-Dumneavoastră sunteți rudele pacientei? întreabă acesta.

-Nu tocmai, dar noi suntem cele mai apropiate persoane ei momentan, spune Lou simplu.

-Aha, spune doctorul. Operația a fost efectuată și acum pacienta se află într-o stare stabilă, se va face bine curând...

Noi răsuflăm ușurați, zâmbind ușor gândindu-ne că nu a fost chiar atât de grav.

-...dar ar exista o mică problemă, continuă acesta, făcându-ne pe noi să ne ridicăm privirile speriați.

Doctorul face o pauză, timp în care ne analizează pe fiecare în parte de parcă ar vrea să-și dea seama dacă suntem pregătiți să auzim ce are de spus.

-A suferit o lovitură la cap într-o parte a creierului responsabilă cu memoria, începe acesta.

Noi îl ascultam fără să zicem nimic.

-Nu o s-o afecteze în nici un fel... dar asta doar dacă e prima dată când suferă o leziune în acea parte a creierului.

Mă încrunt confuză. Cum adică...

-Ce vreți să spuneți prin asta? întreabă Dani la fel de confuză ca mine.

Doctorul oftează.

-Dacă în trecutul ei s-a mai întâmplat să mai sufere o leziune în partea afectată, în urma căreia anumite amintiri au fost... să zicem.. „șterse" din memoria ei și nu le-a recuperat până acum, adică nu ș-i le-a amintit până acum, atunci este foaaaarte probabil ca leziunea actuală să amplifice procesul de revenire a acestor detalii uitate.

-Păi și asta nu e bine? spune Dani încruntată.

-Când astfel de amintiri revin, în 99,9% din cazuri duc la crize, atacuri de panică și în 50% din cazuri... 

Acesta ia o gură de aer după care continuă:

-...Au fost mortale.

Se lasă un moment de liniște.

-Și... de ce? întreabă Niall, trezindu-se din transă.

-Cei care își pierd amintirile le recuperează sub forma unor coșmaruri de cele mai multe ori. Dacă pierzi amintiri, poți uita de persoane dragi, de evenimente importante în viața ta și chiar de cel mai bun prieten. Când revin, nu apar sub forma unui vis obișnuit ci sub forma unuia pe care subconștientul îl recunoaște cumva ca fiind aproape real, ceea ce poate duce de asemenea la depresie, oamenii fiind mult prea șocați în urma recuperării.