How it goes I (1D FF)

45. Fresh de portocale

-Pot să merg să-l văd? o întreb eu pe asistenta drăguță ce tasta nu știu ce la calculator.

-Sigur, scumpo, doar să nu stai mult, îmi răspunde aceasta.

Mă îndrept spre scări. Am venit la spital ca să-l văd pe tata.

După un timp, ajung în dreptul camerei lui. Deschid ușa încet.

Pe pat era tata, la fel cum era și ultima dată, doar că acum rănile erau parcă mai vindecate iar arsurile nu mai erau atât de evidente.

Mă așez pe pat ușor.

-Mi-e dor de tine, spun și simt cum niște lacrimi calde îmi alunecă încet pe obraji.

Stau așa un timp, apoi mă ridic. Arunc o ultimă privire și ies pe ușa camerei.

Aveam nevoie să-l văd. Atât.

*

Desigur că am primit vreo 10 mesaje de la Eleanor în care mă întreba unde sunt.

Am calmat-o simplu, spunându-i că am ieșit să iau aer.

Imediat după ce îi trimit mesajul, primesc altul.

Era de la Eric.

Eric: Hei, am terminat pe ziua de azi, mă gândeam... ce zici de un suc în centru?:)

Zâmbesc.

Cassie: Hmm.. sună bine;)

Eric: În 20 de minute e ok?

C: Yep, ne vedem acolo;)

Super, oricum îmi era sete.

*

În 20 de minute ajung la locul stabilit. Îl văd pe Eric la o masă afară, butonându-și telefonul.

-Hei, zic eu așezându-mă la masa respectivă.

-Oh, bună, ce mai faci?

-Am ieșit și eu prin oraș, devine plictisitor să stai în casă, spun.

Atunci se apropie o chelneriță drăguță de noi, care ne ia comanda: 2 fresh-uri de portocale.

-Și... cum merge treaba în micul șantier? întreb eu cu scopul de a începe o discuție.

-Destul de bine, spune el. O să terminăm în câteva zile.

-Super, zic.

-Dar tu dacă nu stai acasă la tine acum, atunci unde stai? întreabă el.

-La prietenii mei, zic.

Chelnerița ne aduce sucurile.

Continuăm vorba mult timp, poate o oră, două, nu-mi dau seama cât a trecut.

-Și atunci a spus: „Dacă continui mult așa, îl vei strica.", spune Eric și începem să râdem.

-De parcă i-ar fi păsat, spun eu râzând.

-De fapt, ar fi trebuit să-i pese.

Se apleacă spre mine și șoptește:

-Era laptopul lui.

Încep să râd.

De o dată aud un bâzâit. Era telefonul lui Eric.

-Scuză-mă o secundă, spune și se ridică de la masă.

Rămân singură un timp, așa că decid să-mi termin sucul.

După câteva minute, Eric se întoarce la masă puțin nervos, iar asta vizibil.