How it goes I (1D FF)

58. LA&NY

Rămân locului, neavând habar ce aș putea face.

Dacă aș fi putut să-mi iau cuvintele înapoi, categoric aș fi făcut-o.

-Cass.

-Ce vrei, Harry? spun întorcându-mă cu fața spre el.

Când i-am văzut fața, am rămas puțin uimită. Mă așteptam să fie șocat, dar nu mă așteptam să arate așa pierdut.

-Ce vroiai să spui? întreabă el încet.

-Știi ce vroiam să spun, zic privid în altă parte.

Harry își trece mâna prin păr.

-Cass, nu p-...

-Nu vreau să vorbesc despre asta acum, îl întrerup eu.

Harry mă privește atent.

-Nu e vorba numai despre ce vrei tu, spune el cu un ton dezamăgit.

Se așează pe iarbă și privește râul.

Îmi evită privirea. E exact ceea ce mi-era teamă că va face.

Harry's PoV

Mă așez pe iarbă pentru că dacă mai stăteam mult în picioare exista riscul să cad.

Cass stă în spatele meu și sunt sigur că așteaptă.

Nu înțeleg.

Cum poate o fată de 18 ani care, practic, mă știe doar de câteva săptămâni, să se îndrăgostească de mine? Mai ales că mare parte a timpului am petrecut-o certându-mă cu ea.

Cass mă iubește?

E posibil să nu înțeleagă diferența dintre a fi atras de cineva și a fi îndrăgostit.

Dar nu pot să neg umbra de dezamăgire pe care aș simți-o dacă ar fi așa.

Mi-e frică că poate chiar are dreptate.

Mi-e frică că așa este.

Nu sunt bun pentru ea, ea nu e bună pentru lumea cu care mă confrunt eu.

Mi-e frică de ideea că am putea fi mai mult.

Dar cel mai mult mi-e frică de faptul că e posibil să nu fie singura cu sentimente dintre noi doi.

-Am nevoie de timp, spun referindu-mă la mai multe lucruri.

Mă aștept să mă întrebe de ce, sau să tacă, chiar și să comenteze, dar nu.

-Bine, e tot ce spune dându-mi seama câtă dezamăgire încerca să ascundă în spatele vocii ei.

*după două săptămâni, Los Angeles*

Am căutat peste tot. Nu o găsesc. Dacă am pierdut-o... Nu știu ce voi face.

Foaia cu versurile pentru Cass.

Singura variantă rămasă e să fie în Londra, dar puteam să jur că le-am luat.

Am plecat acum două săptămâni în America pentru că nu erau suficiente câteva orașe distanța față de Cass ca să pot să mă abțin să nu merg la ea.

Dar se pare că nici un ocean nu poate face asta.

"De ce te iub-..."

Acum îmi dau seama că mi-aș fi dorit să termine propoziția.

Am stat singur aici tot timpul ăsta. E un loc pustiu când nu ai prieteni cu care să stai.