How it goes I (1D FF)

60. Liniștea de dinaintea furtunii

Îmi pun hainele în geamantan.

Nu am de gând să o sun pe mama să îi spun că plec. O să îi las un bilet, pentru că dacă o sun probabil mă va împiedica, iar eu trebuie să plec.

Imediat ce nu au mai rămas lucruri de împachetat mă apuc de scris bilețelul pe care îl las pe masa din bucătărie.

Mă întorc în camera mea ca să-mi iau geamantanul. Arunc o ultimă privire la clădirile care se vedeau la geam, gândindu-mă dacă iau decizia corect.

Apoi îmi dau seama de ceva: poate nu e neapărat decizia corectă, dar cu siguranță e decizia care va clarifica totul într-un fel sau altul.

Harry's PoV

O să se întoarcă. Cel puțin eu așa cred.

Sincer, îmi doresc enorm de mult să am dreptate.

Nu știu ce se întâmplă mai exact, mă simt de parcă toată acțiunea se petrece în America acum.

Dar cred că de fapt e liniștea de dinaintea furtunii.

-Harry! Mi-a fost dor de tine!

Îmi dau ochii peste cap și mă apropii de Eric.

-Da, da cum zici tu, acum de ce m-ai chemat aici?

-Oh, nimic important, o simplă curiozitate de a întregului sediu.

Mă uit la el încruntat iar el începe să râdă.

-Poveste lungă, spune și mă trage după el spre intrarea spitalului.

Cassie's PoV

Toaleta aeroportului nu e chiar așa oribilă cum mă așteptam să fie.

Mă spăl pe mâini, uitându-mă în oglinzile care au urme de apă pe ele.

Ce...

La naiba.

La naiba. La naiba. La naiba.

Îmi scot telefonul din chiuvetă încercând să-l deschid să văd dacă mai merge.

Nu, evident ca nu.

Apăs pe butonul principal de o sută de ori în speranța că e o glumă proastă dar nu.

Telefonul meu era mort.

Super.

Eh asta e, o să îl repar când ajung în Londra.

Ies din baie furioasă, fiind cât pe ce să dau peste o doamnă în vârstă.

Ajung într-un final la poartă și îi arăt biletul doamnei de acolo, după care mă îndrept spre avion. Intru și îmi găsesc locul repede, spre ușurarea mea.

O să fie un drum lung...

*

E 5 dimineața iar eu am ajuns în sfârșit în Londra.

A fost cel mai groaznic drum din viața mea.

Lângă mine stătea o tipă care s-a uitat tot filmul la filme de dragoste plângând și suflându-și nasul.  În spatele meu era un moș care a sforăit tot drumul, dar evident că nu puteam să ascult muzică la căști pentru că telefonul meu era mort, așa că a trebuit să îi suport pe amândoi.