How it goes I (1D FF)

56. Dependentă

Simt cum lacrimile se rostogolesc pe obrajii mei, dar eu nu pot face nimic să le opresc.

Mă întorc pe călcâie și fug în baie cât mă țin picioarele.

Încui ușa în urma mea și mă las în jos.

De ce am făcut asta? Îmi vine să mă închid într-o cameră și să nu mai ies de acolo.

Oricât de supărată aș fi pe Harry, nu cred că i-aș face asta intenționat vreodată.

În plus, am trecut peste. Eu și Harry nu mai avem nimic de discutat.

Pe cine păcălesc eu aici?

Mă ridic ca să mă uit în oglindă și observ cu stupoare că machiajul meu s-a dus pe apa sâmbetei.

Îmi dau niște apă pe față ca să-mi spăl urmele negre de rimel.

După 5 minute ies din baie.

Toată lumea încă dansa, Eric nu era nicăieri, iar... Harry stătea pe canapeaua unde stătusem când am jucat "Adevăr sau provocare".

Ezit o clupă, apoi înaintez spre Harry și mă așez vis-a-vis de el.

-Nu ai de gând să zici nimic? spun eu după câteva minute bune de tăcere intimidantă.

-Nu, spune el simplu.

Privesc spre ceilalți care dansau. Se distrează. Sincer, mă bucur pentru ei.

-Pot să te întreb ceva? mă trezesc eu vorbind.

Pot să jur că e dezamăgit de mine iar eu îl întreb această stupidă chestie. Inteligent, ce să zic...

Spre uimirea mea însă, aprobă.

-Tu.. R-regreți vreun lucru din ce s-a întâmplat între noi?

Harry mă privește atent dar expresia de pe fața lui era neutră.

-Da, spune și simt cum inima mea se rupe în bucățele mici.

Regretă ce a fost între noi?

-Ok, e tot ce pot să spun și mă duc spre ieșire.

Este noapte deja iar imediat ce ies pe ușă, aerul rece mă trezește.

Nici nu știu unde am de gând să merg, așa că încep să merg de-a lungul străzii pur și simplu.

Poate o să mă pierd.

Dar nu-mi pasă.

*

Merg de 10 minute. Cele mai plictisitoare 10 minute din viața mea.

Undeva în capătul străzii văd niște lumini roșii și albastre și multă lume în jur.

Îmi șterg lacrimile deja uscate din cauza vântului rece și încep să alerg.

Mă îngrămădesc prin mulțime și văd o ambulanță și două mașini de poliție.

Un accident de mașină.

Una dintre mașini era făcută cam praf. Era într-un hal de îți venea să plângi. Cealaltă însă, un Range Rover cu geamuri fumurii, de abia avea bara din față puțin îndoită.

Polițiștii vorbeau cu câteva persoane, probabil martorii accidentului.

Văd doctorii cum pun pe cineva pe targă. Era un bărbat cu părul închis la culoare.

Ia stai puțin.

Mă apropii rapid de ambulanță, strecurându-mă prin mulțime și îmbrâncind câteva persoane din greșeală.