How it goes I (1D FF)

14. Deci e 1D sau nu?

Nu nu nu... Trebuie să fie o coincidență, nu poate fi Louis pe care l-am cunoscut acum câteva zile...

-S-a întâmplat ceva? mă întreabă Eleanor, văzându-mă așa gânditoare.

-Ce? A.. nu nu.. Eu doar... mă gândeam...(eu)

Oare ar trebui să-i povestesc ce mi s-a întâmplat și cum am ajuns la băieți? Zic că e puțin probabil să fie Louis ăla din trupă, doar sunt sute de Louis în lumea asta, dacă nu chiar mii, dar... cred că doar așa pot fi sigură dacă chiar el e sau nu.

-Am ajuns! mă trezește Eleanor din gândurile mele.

Cobor din mașină și văd o casă nu foarte mare, dar foarte frumoasă.

Eleanor mă conduce  în casă. Era foarte frumoasă și pe dinauntru. Era decorată, frumos și în living avea o grămadă de cărți, ceea ce mi s-a părut super interesant.

-Vino să-ți arăt camera!zice Eleanor.

Mă conduce pe scări și la etaj îmi arată o cameră super frumoasă, decorată în alb și verde, cu un pat mare și presupun, foarte pufos. Era o cameră superbă, ce puteam zice!

-Te las să te acomodezi și apoi te aștept jos, sunt convinsă că nu sunt singura moartă de foame de aici... zice Eleanor zâmbind.

Îmi las ghiozdanul pe pat și mă așez. Cum am ajuns eu aici? Iar pe drumuri? Mereu pe drumuri...

Mă plimb un pic prin cameră și încă o dată observ că era foarte frumoasă.

Apoi cobor în bucătărie.

Eleanor punea farfuriile și tacâmurile.

-Lasă-mă să te ajut, zic eu.

Pun șervețelele pe masă, sarea și piperul și pun paharele pentru apă.

-Mulțumesc, zice Eleanor.

-Eleanor, măcar atât pot să fac și eu.

-Oh, nu trebuie să-mi zici Eleanor. Poți să-mi zici El.

-Ok, zic eu zâmbind.

Atunci îi sună telefonul.

-Scuză-mă, zice ridicându-se de la masă.

-Stai liniștită, zic eu.

Eleanor PoV

Mă ridic de la masă și o aud pe Cassie spunând „Stai liniștită". E așa de treabă fata asta.

Mă duc în camera mea ca să răspund. Era Louis.

-Alo?(eu)

-Hey, iubito ce faci?(el)

-Uite, mâncam, zic eu zâmbind auzind „iubito".

-Nu vrei să treci pe la noi mai târziu? Vine și Danielle.

-Păi nu știu... M-am întâlnit cu o fată căreia i-a luat foc casa și tatăl ei e la spital și mama ei e dispărută și am luat-o la mine. E super de treabă, deja o ador.

-Păi, atunci adu-o și pe ea. Avem doi pretendenți fără iubite aici, zice râzând.

-Nu prea cred, zic eu zâmbind. Are doar 17 ani.

-Ah....

Face o pauză.

-Atunci adu-o și pe ea oricum. Ne-ar plăcea să o cunoaștem!

-Ok! Acum e 1, pe la 5 venim la voi.

-Nu vreți să rămâneți și peste noapte, adică știi că aveți unde să stați.

-Oh, bine, dar dacă vă luați de ea sau nu mai știu eu ce prostii, jur că vă omor.

-Ok ok șefa, stai calmă.(Lou)

-Bine atunci, ne vedem la 5!(eu)

-Te iubesc!(Louis)

Zâmbesc.

-Și eu!

*Sfârșitul convorbirii telefonice*

Abia aștept să-i cunoască și pe ceilalți... Oare o fi știind trupa?

Mai bine m-aș duce să-i spun.

Cassie PoV

Eleanor se întoarce în bucătărie. Nu întreb cine era, nu vreau să par prea băgăcioasă.

-Tocmai m-a sunat Louis și ne-a invitat să dormim la ei peste noapte.(ea)

-La ei?zic eu.

-Păi.. da... Louis e într-o trupă de băieți...

Mă uit la ea speriată... nu nu nu.... trebuie să mai existe zeci de alți de Louis care sunt în trupe de băieți, nu?

-S-a întâmplat ceva? mă întreabă Eleanor speriată.

Mă gândesc dacă să-i spun sau nu...

-One Direction? întreb eu tremurând.

-Da, îi știi nu? Îți plac? Mie chiar îmi plac melodiile lor... zice ea zâmbind.

-Nici n-ai idee... zic eu.

Îi dispare zâmbetul de pe față.

-Acum vreo 4 zile am fost la magazin să-mi iau de mâncare și m-am întâlnit cu Niall. Nici n-aveam habar că există trupa asta. Mi-a spus că am voce frumoasă și că ar trebui să știu asta. După aceea a plecat. Când am ieșit din magazin ploua cu găeata iar eu am început să alerg prin ploaie ca să ajung acasă, dar m-a văzut Niall care era cu mașina și a insistat să mă ducă acasă. În timp ce vorbeam cu el, am început să strpnut și Niall a zis că fac temepratură și că nu poate să mă lase singură acasă, că sunt bolnavă și m-a luat la el, sau mai bine zis la ei... Și am stat cam 2 zile la ei...

Eleanor se luminează la față.

-Ah... deci tu ești acea fată despre care îmi zicea Louis!!! Ce tare, asta înseamnă că deja îi știi și..

-Nu, nu asta e ideea.

Fac o pauză.

-Am plecat pentru că eu am vrut, ei nu vroiau să mă lase să plec, dar i-am rugat și... o să fie puțin ciudat, mai ales că Harry mă urăște și când o să mă vadă, o să se arunce pe fereastră de nervi cred...

Eleanor zâmbește.

-Stai calmă. Sunt niște băieți foarte de treabă, o să vezi asta. Acum că îi știi și pe ei, și pe mine, e ceva, să știi, pentru mine deja ești o prietenă, și sunt sigură că și pentru băieți ai fi la fel, deci bun venit în familia noastră.

Eleanor era în picioare sprijinându-se de scaun.

Mă ridic și eu și o iau în brațe.

-Mulțumesc mult, El!

-N-ai pentru ce, prieteno, râzând.