How it goes I (1D FF)

25. Sentimentele umbresc judecata

Nu  știu dacă tot ceea ce fac, o fac de bună voie. Probabil că există unele chestii de care nu sunt conștientă, dar nu sunt multe.

Zilele astea timpul a trecut atât de repede încât nici nu mi-am dat seama că eu n-am mai cântat de o grămadă de timp la pian, singurul lucru care mă alină mereu.

Stăteam pe canapeaua din living uitându-mă la un film. Eleanor adormise pe partea cealaltă a canapelei, Liam și Niall făceau ceva de mâncare, Dani plecase pentru că avea niște repetiții pentru un spectacol, iar Louis și Harry plecaseră la magazin.

Plictiseală.

Încă mă îmtreb în toată învălmășeala asta: unde o fi mama? Am sunat-o de cel puțin 30 de ori (uau, nici nea nu mă sună atât de des când nu dau pe acasă) dar nu mi-a răspuns. E ciudat. Îmi fac griji pentru ea, dar tot sper ca e bine acolo undeva și că o voi găsi.

-Ne-am întors!

Harry și Louis tocmai intraseră pe ușă cu pungi pline de cumpărături.

-Sper să fie destule, spune Louis în timp ce Liam și Niall ieșeau din bucătărie.

-Așa ar trebui...

Niall nu zice nimic.

-Niall? zice Harry.

-Ce?

-Mi-e foame, spune.

Niall îi întoarce o privire cum numai Niall o poate face.

-Nuuuu.... Nu poți.... Sau bună frate, cineva care mă înțelege, zice și îl ia pe Harry în brațe.

-Niall... nu.... respir....

Niall îi da drumul lui Harry.

-Hai să-ți prezint o invenție genială, numită frigider, zice Niall ducându-se cu Harry în bucătărie.

Eleanor se trezise și era confuză. Louis vine și îi dă un pupic pe frunte. Aww... Îi ador, sunt super drăguți împreună!

Eu eram pe Twitter... Mda... Eleanor are o boală care mă molipsește. Dar nimic interesant. Am văzut niște oze postate de fani de la interviul băieților. Erau destul de multe... Chiar prea multe.

De odată văd o poză și îngheț. Era o întrebare adresată lui Niall.

Fană: Cine era fata pe care ați dus-o la spital astăzi?

Niall:...

Altă fană: Era iubita ta? Păreai foarte apropiat de ea...

Niall:(zâmbește)...

Apoi apare un „Awww" imens pe toată poza.

Nu pot să cred.

Dau să mă uit câți urmăritori am: aveam DUBLU față de aseară. Adică vreo 1400. 

This is impossible.

Nu.

Sunt.

Iubita.

Lui.

Niall.

Niciodată.

Urc în camera mea nervoasă și trântesc ușa. Mă sprijin de ușă plângând. Nu vreau să fiu așa. Îmi e milă de el că nu înțelege. Nu merită să fie rănit, iar eu nu merit să fiu aia care-l rănește. Nu știu de ce nu-și dă seamă că eu nu sunt de nasul lui și că nu pot fi cu el. Aș face orice pentru el și îl iubesc, dar doar ca pe un frate. Nu pot să îl consider mai mult.

-Cass?

Era Niall.

-Pleacă! zic eu poate mult prea rece, dar era prea târziu ca să-mi dau seama.

Îl aud pe Niall cum își târșâiește pașii de lângă camera mea.

Nu vreau să fiu rea cu el. Dar nu vreau să fiu prea bună ca să creadă că îl plac. 

Trebuie să mențin distanța.

-Cassie!

Asta era Eleanor.

Mă ridic să deschid ușa.

-Ce vrei? zic eu încercând să nu par nesăbuită.

-Pot să intru? întreabă El îngrijorată.

-Da...

O las să intre și închid ușa în urma ei.

-De ce ai plecat val-vârtej din living? zice ea. Și de ce ai trântit ușa? Și de ce i-ai zis lui Niall să plece?

Oftez.

-Poți să ai încredere în mine, spune.

-Am văzut pe Twitter o poză în care fanele l-au întrebat pe Niall dacă sunt iubita lui și din comportamentul lui toată lumea a înțeles că sunt iubita lui, dar nu vreau să fie așa.

Eleanor coboară privirea în pământ.

-Aveați de gând să-mi spuneți măcar? zic eu tristă.

-Da... Cred... zice El încet.

Oftez.

-Niall chiar ține la tine...

-Știu, tocmai asta e problema, nu vreu să-l rănesc, nu vreau să îl lovesc când o să afle că eu nu simt la fel.

Eleanor mă privea speriată, dar eu nu știam de ce.

Niall PoV

-Știu, tocmai asta e problema, nu vreau să-l rănesc, nu vreau să îl lovesc când o să afle că eu nu simt la fel.

Apoi se lasă tăcere. 

Nu știu dacă mă așteptam la asta, dar știu că mă doare. O iubesc mult, dar dacă asta e dorința ei, o voi respecta. Vreau să fie fericită. Nu vreau ca eu să- stric fericirea.

Anunț pe pagina mea de Twitter că totul a fost o confuzie și că nu este nimic între mine și Cassie. 

Apoi cobor monoton în living.

Cassie PoV

-Uite, o să fie bine, ok? E viața tea, deci faci ce vrei cu ea, spune El zâmbind.

Încerc să îi zâmbesc înapoi, dar îmi dau seama că probabil ăsta fusese cel mai fals zâmbet din lume.

-Să vii la masă! spune El ieșind din cameră.

Încuviințez din cap, apo închid ușa în urma lui El.

Nu pot gândi în condițiile astea.

De ce?

Sentimentele umbresc judecata adesea.