How it goes I (1D FF)

46. Bătaie cu floricele

-Ești bine, drăguțo? aud o voce cum mă întreabă.

Mă întorc și o văd pe mama lui Harry privindu-mă puțin îngrijorată.

-Da, sunt bine, mulțumesc, spun zâmbind ușor. 

Anne îmi zâmbește călduros și apoi se îndreapta spre celelalte mame.

Momentan, fiecare e într-un grup. Fiecare vorbește despre ceva. Mai puțin eu.

Îl văd pe Harry cum se așează lângă mine și simt o ușurare că nu mai par atât de ciudată cum eram singură.

-Scuze pentru azi, încep eu.

Harry se uită la mine nedumerit o vreme apoi se luminează.

-N-ai de ce. Eu ar trebui să fiu cel care își cere scuze.

Mă uit la el ca și când n-aș fi auzit bine. Ăsta e unul dintre rarele momente când Harry nu e nesimțit.

-Nu vreau să mă bag în viața ta ca și cum mă privește, spune.

Simt ceva ciudat: un fel de tristețe combinată cu milă. Dar sincer nu știu de ce.

-Am fost acasă, spun eu. Se pare că cineva a dat bani ca niște muncitori să-mi repare casa.

Harry mă privește atent.

-Cine?

-Nu știu, șeful tipilor de acolo a spus că persoana a dorit să rămână anonimă.

Fac o pauză de câteva momente, timp în care Harry își privește picioarele gânditor.

-Apoi am fost la tata, spun după care Harry își mută din nou privirea la mine, cercetându-mi atent fața.

-Cum e? mă întreabă.

Zâmbesc trist.

-Știi... Mie îmi pare că s-ar putea trezi în orice moment să mă întrebe ce Dumnezeului caută el la spital... E atât de greu de crezut că asta nu se prea poate întâmpla...

Harry mă privește trist.

-Îmi pare rău, spune.

Îmi mut privirea în ochii lui verzi.

-Nu ai de ce...

Se lasă momente de liniște între noi.

-Gata floricelele! Toată lumea așezați-vă comod, începe filmul! țipă Felicite, Charlotte (pe care apropo, toată lumea o strigă Lottie) și Niall, desigur.

Nici nu știam că ne vom uita la un film dar am avut plăcuta surpriză să văd că ne uitam la 'Singur Acasă 2' chiar dacă e mijlocul verii.

Eu eram în poziția mea tradițională pentru filme, cu spatele sprijinit de canapea și cu o pernă în brațe. Lottie, Lou, El, Harry, fratele lui Niall pe care parcă îl chema Greg și Nicola, sora lui Liam, aveau aproximativ aceași poziție cu a mea. Niall, Liam, surorile mai mici ale lui Lou și Gemma erau în fața noastră întinși pe burtă pe covor. Mamele erau pe canapea. Tații stăteau în colțul opus al camerei, lângă canapea, iar Dani și cealaltă soră a lui Liam stăteau sprijinite cu spatele de perete.
Am râs pe săturate. Chiar dacă am văzut filmul ăsta pe puțin 10 ori, mă distrez de fiecare dată de parcă ar fi prima.

-O vezi pe doamna aia drăguță care se uită în vitrina magazinului de jucării? îl aud pe Harry cum îmi șoptește și aprob din cap zâmbind. Ei, bine, aia ești tu de Crăciun, spune abținându-se să nu râdă.
Mă încrunt supărată și trag bolul de floricele spre mine, astfel încât el să nu mai poată lua.
-Hei vreau și eu floricele, spune prefăcându-se supărat.
-Imi pare rău, copiii obraznici nu primesc floricele, spun cu un aer de superioritate, abținându-mă cu greu să nu râd.
-Te roooog, șoptește cu o voce mai dulce ca mierea care mă face pur și simplu să zâmbesc.
Îmi dau ochii peste cap învinsă și pun bolul de floricele la mijloc din nou, dar Harry îl ia în partea lui.
-Heii, vreau și eu, spun.
-Îmi pare rău dar fetele obraznice nu primesc floricele, spune superior, atât de superior încât îmi venea să-i dau o palmă.
Mă încrunt supărată și mă năpustesc asupra bolului de floricele. Cine se crede el să-mi fure bolul cu floricele???
-Bine, șefa, că se lasă cu sânge dacă nu ți-l dau, spune Harry amuzat.
-Hmmm... Mă bucur că ți-ai dat seama, spun zâmbind.
-Hei voi, grădinița, gata bătaia cu floricele, ok? șoptește Dani amuzată.
Mă încrunt la ea. Pe cine face copil de grădiniță??? Harry clar da, dar eu nu, în nici un caz.
Mă întorc la film și bag mâna în bol ca să iau floricele dar ce să vezi? Era gol.
-Harry, idiotule, le-ai mâncat pe toate? întreb eu supărată și pot să jur că în stânga mea Eleanor chicotește.
-Eu? întreabă Harry prefăcându-se ofensat.
Îmi dau ochii peste cap și mă ridic ca să iau alt bol cu floricele. Dacă tot avem, de ce să nu le mâncăm?:)
Când să mă întorc , dau peste un corp masiv în fața mea, cât pe-aci să scap bolul din mână. Asta până îmi dai seama că e Harry.
-Nu te mai furișa așa, m-ai speriat, spun.
-Hm, cum spui tu, zice și trece pe lânga mine ca să-și pună un pahar cu apă.