How it goes I (1D FF)

52. Hassie

Intru în camera lui Harry fără să fac vreun zgomot. El încă dormea.

Mă așez ușor pe marginea patului său și îl privesc.

Încă pare obosit, chiar dacă doarme. Arată de parcă nu ar mai fi dormit de zile bune.

Pun mâna pe brațul său dezgolit și îl mângâi în speranța că nu va trebui să mă chinui prea tare să-l trezesc.

Harry mormăie ceva, dar nu deschide ochii așa că îmi continui mișcarea, degetele mele ajungând până în palma lui.

Spre surprinderea mea, imediat ce degetele mele îi ating podul palmei, acesta strânge pumnul cu degetele mele în el.

Mă uit să văd dacă s-a trezit și văd că pe față avea lipit un zâmbet leneș, dar tot avea ochii închiși.

-Harry, zic eu încet.

-Mhm, spune el fără să-mi dea drumul la degete.

-Trezește-te, spun.

-Nu, mormăie el.

-Te rog!

Harry oftează și se sucește cu spatele la mine, dar tot nu-mi dă drumul la degete.

-Mă doare capul, zice el încet.

-Mda, de ce oare? zic sarcastică.

-De ce? întreabă Harry.

Mă încrunt. Ce fel de joc nebun de-al lui mai e și ăsta?

-Chiar nu-ți mai aduci aminte?

-Ce ar trebui să-mi aduc aminte? întreabă el și-mi dau seama că nu era sarcastic.

-Erai beat... zic eu încet, atât de încet încât sper că nu m-a auzit.

Harry îmi dă drumul la degete și se ridică alarmat, privindu-mă drept în ochi.

-Ce ai spus? mă întreabă calm.

-Știu că ai auzit de prima dată, nu vreau să o spun și a doua oară, spun.

Harry mă privește câteva secunde bune în liniște iar contactul vizual este într-o mult prea evidentă tensiune.

-Ți-am... F-făcut ceva? întreabă încet, că abia îl pot auzi.

Scutur capul în semn că nu.

-Oh, Doamne... spune și se năpustește asupra mea îmbrățișându-mă strâns.

-H-Harry... zic fără aer.

Îmi dă drumul zâmbind, dar îmi dau seama că evită să mă privească în ochi.

-Iei o pastilă și o să îți revii, spun.

Mă ridic din pat și mă îndrept spre ușă. Apoi îmi amintesc că am uitat ceva.

-Mergem la Perrie, zic. Așa că ai face bine să te grăbești.

Harry se uita pe geam, adică în direcția opusă și nu zicea nimic.

Oftez și mă așez din nou lângă el.

-Harry, uită-te la mine, zic cât de rece am putut, dar nu mi-a prea reușit.

După câteva secunde bune, Harry își întoarce privirea spre mine.

Nici nu știu ce vroiam să-i spun.