How it goes I (1D FF)

64. Totul sa arda

-Unde mergem? îl aud pe Eric întrebând.

Cred că adormisem. Eric încă îmi strângea încheieturile, dar nu mă durea la fel de tare ca la început.

Îmi ridic încet capul și simt privirea sa ațintită asupra mea. Îmi doream foarte mult să nu mă fi înșelat atunci când am ales să îl cred. Sper că într-adevăr încă mai puteam avea încredere în el, pentru că în situația de față nu-mi permiteam să greșesc.

-Într-un loc care ne va stârni amintiri, spune Luke, care stătea pe locul din stânga din față.

Simțeam liniștea din mașină ca pe liniștea de dinaintea furtunii. Respirația lui Eric părea să fie singurul zgomot propriu-zis din mașină. Ceasul de la bordul mașinii indica ora 9 seara.

După câteva minute, care de fapt s-au simțit ca ore, mașina se oprește.

Eric deschide portiera și mă trage încet după el.

Vântul bătea rece și se simțea că se apropia toamna. În depărtare mai puteam vedea o fâșie de lumină, semn că nu era încă noapte totală.

Mă uit în jur încercând să-mi dau seama unde suntem și apoi îmi dau seama la ce loc se referea Luke.

Eram în Redditch. Evident că ar fi fost păcat să nu dăm o fugă și pe la vechea mea casa.

Eric mă împinge înainte, dar era ceva în mișcările lui ce mă făcea să îi fiu recunoscătoare.

-Ah, ce amintiri! spune Luke intrând pe aleea casei.

Bărbatul care a condus, pe care se părea că îl chema Bob, mergea în spatele lui Luke. Eu și Eric încheiam șirul.

-Ce facem aici? întreb eu suficient de încet încât doar Eric să mă audă.

-Nu am nici o idee, spune Eric. Nici nu știam că are de gând să te aducă în Redditch.

-Oh nu mai spune, spun sarcastică.

-Ai putea fi uimită, dar de obicei tații diabolici și însetați de răzbunare din ultima vreme nu prea le mai spun fiilor lor ce au de gând să facă.

Era o ură în vocea lui, o ură rece pe care nu as fi crezut-o posibilă.

-Tu de ce erai aici? întreb.

-Lucrez aici, spun. Seara asta a fost o coincidență.

Pufnesc.

-Știi, prima dată când ne-am întâlnit mi-ai spus că ești la o universitate de informatică, spun supărată.

-Am zis că nu sunt? Nu poți sparge sisteme fără o pregătire specială în informatică.

-Evident, spun și îmi ochii peste cap întrebându-mă în sinea mine cum de nu mi-am dat seama până acum.

-Nu-mi place să o spun, dar sper ca Harry să se grăbească, spune Eric.

-Poftim?

-Ce?

-Harry?