How it goes I (1D FF)

13. Noua prietenă

Harry PoV

Stau cu băieții și mă uit la televizor. Nimic interesant ca de obicei.

De odată, îmi sună telefonul. Ies din living ca să vorbesc la telefon.

-Alo?(eu)

-Harry, ce naiba s-a întâmplat azi? Soțul meu e în spital în stare gravă, iar Cassie e speriată de moarte!

-Ah, doamnă James...

-Harry, raspunde la întrebare, zice ea amenințător.

-A avut loc incendiul?zic eu.

-Da, dar nu trebuia să se întâmple. Tocmai de aia am și venit acasă.

-Păi...

-Nici un păi. Cassie e singură. Eu a trebuit să plec, n-am putut rămâne acolo, sunt pe drum spre aeroport.(ea)

-Dar de ce?(eu)

-Trebuie să mă întâlnes cu Max. Dacă motivul e cel care cred eu că este, atunci avem o mare problemă.(ea)

-Crezi că...

Nu continui. Se lasă tăcere în convorbirea noastră.

După un timp, zice

-Da, cred că Luke s-a întors...

Oftează.

-Harry, trebuie să ai grijă.(ea)

-Așa voi face.

Stă un pic pe gânduri.

-... și trebuie să-mi promiți ceva.(ea)

-Ce anume? întreb eu.

Oftează.

-Ai grijă de Cassie, te rog.(ea)

Stai ce?

-Ce? Dar are 17 ani, pentru numele lui Dumnezeu, poate să-și poarte și singură de grijă.

-Harry! mi-o taie ea. Sunteți amândoi în asta și trebuie să aveți grijă unul de altul. Ea nici măcar nu știe în ce pericol se află.

-Iar eu se presupune că....(eu)

-Tu se presupune că trebuie să ai grijă de ea, Harry, e tot ce am pe lumea asta și nu mi-aș ierta niciodată dacă aș pierde-o.

Stau un pic să mă gândesc. Nu e vina mea că e ea în pericol.

-Bine, o să fac tot ce pot. Contează pe mine.

-Așa sper, Harry! Ai grijă.(ea)

*Sfârșitul convorbirii telefonice*

Oh, Doamne! Chiar trebuie să am grijă de înfumurata aia mică? Nu o suport... În fine, doamna James contează pe mine... o să văd ce pot face. Dacă a avut loc un incendiu, ea ar trebuie să fie acasă la ea, inspectând zona... Probabil ar trebui să mă duc.

Dar cum am zis, poate să-și poarte și singură de grijă.

În plus, nu moare dacă mă duc mai târziu pe la ea. Nu vreau să mă vadă paparazzi, că iar apar pe prima pagină cu nu mai știu ce presupuneri și aberații.

Mă întorc în living și mă așez pe canapea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cassie PoV

Mă așez pe bordura din fața casei mele și încep să plâng. De ce eu? DE CEE??? Aveam și eu câteva zile de liniște cu familia mea, iar incendiul ăsta idiot a stricat totul. Mama habar n-aveam unde era, iar tata era la spital și nu sunt sigură că se va mai întoarce la mine, zâmbind și gâdilându-mă și spunându-mi că sunt prințesa lui.