How it goes I (1D FF)

53. Heartbreaker

Mă trezesc dimineața, dar în premieră, nu din cauza luminii. M-am trezit pur și simplu.

Mă ridic din pat și văd că eram singură. Probabil Harry se trezise deja.

Și da... am dormit la el azi noapte.

Mă ridic încet din pat și văd că ceasul de pe perete arăta ora 9.26 AM.

Mă doare capul rău de tot și simt că fiecare pas pe care îl fac spre camera mea imi va consuma toata energia.

Dar într-un fel sau altul ajung în cameră.

După ce îmi fac rutina de dimineață și mă îmbrac, cobor pe scări. Nu era nimeni în living și nici în bucătărie. Habar n-am unde sunt. Poate încă dorm.

Îmi iau niște iaurt din frigider și niște biscuiți și mă așez la masă.

Mi-e atât de foame încât zici că n-am mai mâncat de o săptămână, poate din cauza amețelii.

La un moment dat o stare de greață mă cuprinde iar eu alerg pe scări spre camera mea. Intru în baia camerei și dau la pești.

După ce termin, trag apa. Mă ridic ușor, mult mai amețită ca înainte, îmi dau cu apă rece pe față și mă spăl pe dinți

De ce naiba mi-a venit să vomit?

*

Ies din bucătărie și mă îndrept spre scări, dar aud ușa de la intrare deschizându-se. În sfârșit mișcă cineva în casa asta înafară de mine.

Mă uit să văd cine a intrat și-l văd pe Harry. Avea un tricou negru și blugii să negrii. Încep să-i iubesc din ce în ce mai mult stilul său simplu de a se îmbrăca.

-Hei, zic eu zâmbind.

Harry îmi aruncă o privire rece, apoi trece de mine, urcând la etaj.

Ce a fost asta?

Mă încrunt, apoi urc la etaj și intru în camera mea.

De ce s-a uitat Harry așa la mine? Adică na, nu e ca și cum aseară a sărit pe mine practic și m-a sărutat de parcă viața lui depindea de asta. Nu e ca și cum se uita la mine de parca as fi fost nu stiu ce fotomodel. Nu e ca și cum a insistat să dorm cu el. Nu, nu e ca și cum toate astea s-au întâmplat.

*

Adormisem. Mă simțeam extenuată deși habar nu aveam de ce. Am încercat să nu mă gândesc la Harry. Și a funcționat, dar doar în timpul somnului.

Am fost trezită de niște râsete. Mi-am dat imediat seama că veneau de afară. Mă ridic în șezut și stau câteva momente, pentru ca atunci când mă ridic să nu amețesc și apoi să cad.

Mă ridic încet și mă îndrept spre geam. Dau perdeaua ușor la o parte, ca să nu fie prea vizibil și-mi cobor privirea în curte.

Acolo era o fată șatenă, părea destul de drăguță, dar nu o mai văzusem în viața mea. Și... Harry.

Fata părea că era fugărită de Harry, dar se distrau de minune.

Mă încrunt. Cine o fi fata aia cu care Harry se distrează atât de bine?

Îl văd pe Harry că o prinde de încheietură și o trage spre el. O privește câteva clipe apoi își lipește buzele de ale ei. Tipa nu are nici o reținere în al săruta înapoi. Mă întreb de câte ori a mai făcut asta până acum. Harry îi pune mâna pe spate iar ea își încolăcise brațele în jurul gâtului său.

Dau perdeaua la loc pentru că nu mai suportam. Cât de fraieră am putut să fiu... După seara trecută chiar am crezut... Nu știu... Am crezut că poate o să se schimbe ceva. În bine, dar iată-mă acum pe covor plângând și consumându-mi energia. Probabil că după ce nu va mai rămâne suficientă apă în mine pentru lacrimi, voi leșina pe podea, ca o legumă și voi sta așa până cineva mă va găsi.