How it goes I (1D FF)

35. #Capitol special# -Amintiri-

Capitol special de Paști!!! 

Sper să vă placă! Și știu că dacă e capitol special, practic ar trebui să fie mai vesel, dar... nu e chiar așa... Deci pregătiți-vă șervețelele!=)

Paște fericit tuturor! Momente frumoase alături de cei dragi și desigur, alături de povestirile voastre preferate!=) 

Hristos a înviat!♥

---------------------------------------------------------------

Stau pe canapeaua din sufragerie și mă uit la televizor. E o zi frumoasă, dar eu îl aștept pe tati să vină acasă ca să mă ducă în parc. Harry e plecat la bunicii lui cu Gemma, iar eu mă plictisesc de moarte fără el.

Aud ușa de la intrare deschizându-se și în următoarele momente, mătușa intră în sufragerie cu un domn înalt, brunet, cu ochii căprui, și cu o mutră destul de prietenoasă.

-Cassandra, el e Luke. Luke, Cassandra, nepoata mea, spune mătușa mea.

-Bună, micuțo! Încântat de cunoștință, spune dând mâna cu mine.

-La fel, spun zâmbind.

Mătușa și Luke se duc în bucătărie, pentru că acolo era mami și mătușa vroia să îi spună ceva. Îi privesc cum se îndreaptă într-acolo. Hm...

...Tipul chiar pare de treabă.

*

-Mi-e somn, spun eu, uitându-mă la tavanul căsuței din copac, în care ne și aflam de fapt.

-Oh, și mie, spune Harry. Dar decât în casă, mai bine aici.

-Da, zic și oftez.

-Cass...

-Ce?

-Trebuie să-ți spun ceva... Dar n-o să-ți placă.

Harry mă sperie uneori. Nu-mi place când face asta.

-Ce?

Oftează.

-Mama a zis că s-ar putea să trebuiască să ne mutăm în Londra peste un timp...spune oftând.

Mă ridic în picioare speriată.

-Harry, doar nu vorbești serios! spun încruntată dar cu tristețe în glas.

Harry oftează.

-Nu o să te las să pleci! spun așezându-mă lângă el și luându-i mâna în a mea.

Harry zâmbește.

-Nici eu nu o să te las să pleci vreodată, spune zâmbind.

*

-Ce crezi că fac? întreb eu în șoaptă.

-Eu cred că o pupă, spune Harry, de asemena în șoaptă.

Ne ascundeam după un tufiș în spatele casei, spionându-i pe mătușa mea și Luke. Stăteam acolo de vreo 20 de minute, încercând să deslușim ce vorbeau, dar fără succes.

-De fapt.... Harry, se sărută, spun eu încet, dar zâmbind.

-Oh...

Ne ridicăm tiptil să plecăm, asigurându-ne că nu suntem observați.

Zâmbesc. Luke e un tip de treabă și pare potrivit pentru mătușa mea dragă.

Sper să țină.

*

-Cassie, poți să cobori un pic?

Cobor la parter unde erau mama, Harry și mama lui Harry. Zâmbesc când îi văd. Nu îi mai văzusem de mult timp.