How it goes I (1D FF)

44. Anonim

-Mergem?

-Da, sunt frântă, zic eu.

Este 12 noaptea iar concertul de abia s-a terminat. A fost foarte frumos, iar mometul meu, spre surprinderea mea, a fost extrem de apreciat. Toată lumea m-a felicitat iar eu am fost foarte bucuroasă.

Oricum, acum intrăm în mașină. Eu sunt moară, frântă, zdrobită de somn. Aș dormi și în picioare.
La un moment dat, printre discutiile plictisitoare si incete din masina si zgomotul catorva melodii de la radio, adorm.

Harry's PoV
Bine, n-am de gând sa neg faptul că am plâns când a cântat Cassie, dar... Cânta foarte frumos. Știu că ceea ce am făcut astăzi nu a fost neapărat cu scopul de a o ajuta pe Cass. Eram in camera mea și am auzit o melodie cântată la pian și am mers să văd despre ce e vorba. La fel de bine aș fi putut să o văd și să plec ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar aici îi dau dreptate lui Eleanor. Sunt uneori un pic prea egoist iar faptul că am intrat în vorbă cu ea a fost tot din cauza egoismului. Mi-a părut mult prea rău pentru ce făcusem aseară. Mă refer la faptul că am făcut-o să plângă, nu la faptul că am sărutat-o. Am vorbit cu ea pentru că doar așa mă puteam descotorosi de măcar o parte din remușcări.
Dar se pare că până la urmă a fost bine pentru amândoi.

Nu stiu ce se întâmplă cu mine. După ce am pierdut-o am stiut că probabil nu o să mai găsesc nici o fată ca ea. Am zis că n-o să mai pot iubi cu adevărat niciodată, dar am avut iubite. In orice caz, mereu lipsea ceva. La început am spus că o să o fac să plătească într-un fel sau altul pentru nopțile în șir pe care nu le-am putut dormi pentru că mă gândeam în continuu la ea, dar cu timpul am încercat s-o uit. Și mi-a mers destul de bine... Asta până când  Luke și idiotul lui fiu, Eric, s-au întors din America.

-Shhh... Vorbiți mai încet! Cass a adormit, spune Eleanor celor care nu se mai puteau opri din vorbit.

Intr-adevăr, Cassandra adormise. Statea ghemuită și cu capul sprijinit de geam. Cred si eu ca era obosită. E așa de frumoasă când doarme, nici nu are habar...

*

Nu a mai durat mult și am ajuns acasă. Cu toții eram obosiți, iar Cass încă dormea.
Niall era pe jumătate adormit și a trebuit să tragem o grămadă de el ca să se trezească atunci când am ajuns. Apoi s-a ridicat supărat și a ieșit din mașină.
-O trezim? întreabă Dani, referindu-se evident la Cassie.
Ceilalți se uită la Cass zâmbind.
-Nu, spune Eleanor.
-Păi și ce facem? O lăsăm în mașină?
-Nu, o ia unul baieți în brațe și o duce în camera ei, spune Eleanor.
Se lasă câteva clipe de liniște.
-O iau eu, spun și o iau de după genunchi pe Cass, sprijinindu-i capul de pieptul meu.
Simt privirile ușor uimite ațintite asupra mea, dar ceilalți nu zic nimic spre ușurarea mea.
Louis se îndreaptă spre intrarea casei și o descuie. Niall ațipise sprijinit de perete iar când a auzit zgomotul făcut de cheia răsucită în broasca, a tresărit speriat.
Intrăm cu toții în casă. Eu mă îndrept spre scări ca s-o las pe Cassie în camera ei. E atât de frumoasă și în brațele mele stă frumos, ca un înger. E așa de ușoară, ca un fulg de zăpadă...
Dar ce tot zic eu aici? E iubita lui Niall. Eu sunt un simplu fraier care nu vrea să suporte realitatea.
Intru în camera ei și o așez încet în patul ei. Se foiește puțin iar părul ei șaten deschis se împrăștie dezordonat e pernă, ceea ce o face frumoasă din nou. Ăh... Nu pot să cred că spun asta.
Faza asta îmi amintește de noaptea în care am dat o petrecere aici în casă, iar ea adormise pe canapea. Eu am decis să o duc în camera ei ca să nu pățească ceva.
Zâmbesc fără să-mi dau seama.
Harry, nu. Ai avut șansa, ai ratat-o. Ia-ți la revedere.
Mda, așa e. 
Mă mai uit la ea o dată, apoi ies din cameră mușcându-mi buza nervos.