How it goes I (1D FF)

47. La mulți ani!

Mă trezesc dimineaţă zâmbitoare şi cu chef de viaţă. E ziua mea.

Mă ridic din pat fericită să văd că e o zi însorită.

Îmi fac rutina de dimineaţă, apoi mă schimb şi cobor la parter, unde Eleanor pregătea micul dejun în bucătărie.

-Neaţa, zic eu voioasă.

-Neaţa, spune El. Azi o să fie o zi frumoasă, nu?

Mă mir câteva momente. Se pare că El nu a uitat că e ziua mea.

-E soare, poate mergem prin oraş, spune.

Mă dezumflu imediat ce o aud. Speranţele mele au fost spulberate. Nimeni nu ştie că azi e ziua mea.

-Unde e Dani? întreb.

-Are un spectacol mai târziu şi s-a dus la repetiţii, spune El.

Super.

-Dar partea bună e că mergem şi noi la spectacol, adaugă El.

Încerc să zâmbesc. Măcar atât. O s-o văd pe Dani în sfârșit dansând.

*

-Hai, îmbracă-te! o aud pe Dani spunându-mi.

-Cu ce ar trebui să mă îmbrac? întreb eu.

-Păi am înțeles că spectacolul e pe un acoperiș, deci o să fie super tare. Cred că mergem pe lejer, tu ce zici? spune ea.

Aprob zâmbind și mă duc în camera mea.

Decid să-mi iau niște pantaloni scurți negrii și un tricou alb larg pe care scrie „QUEEN". Îmi prind părul într-o coadă și mă încalț cu tenișii mei vișinii.

Cobor în living unde o văd pe Eleanor gata îmbrăcată cu o rochiță lejeră de vară de un albastru închis.

-Gata? mă întreabă ea.

-Dap, zic eu.

Îmi iau telefonul și ies, urmată de Eleanor, care închide ușa.

Ne urcăm amândouă în mașina sa și pornim.

*

Spre surprinderea mea, El oprește chiar în fața clădirii mele preferate. Blocul al cărui acoperiș îmi este deseori refugiu.

-Aici e spectacolul? întreb eu nesigură.

-Da, zice Eleanor scoțând cheile din contact. Dani mi-a explicat că organizatorii au ales o locație mai ferită, mai departe de centrul orașului ca să nu existe prea multe probleme.

-Ah, e tot ce pot să spun.

Coborâm din mașină și intrăm în clădire.

-Abia aștept s-o văd pe Dani, spune El. Nu am mai văzut-o de mult timp performând la un spectacol, dar știu că dansează minunat și iubește ceea ce face.

-Eu n-am văzut-o niciodată, deci imaginează-ți cât de curioasă sunt, spun zâmbind mic.

Ajungem la ușa care dădea pe acoperiș. O deschid ușor și ca de obigei, curentul se strecoară, răvășindu-mi șuvițele de păr ce au ieșit din coadă.

Pășesc pe acoperiș și acolo văd mai multe haine ca și cum ar fi o garderobă sau ceva de genul și pe Dani stând pe un scaun lângă acele haine, butonându-și telefonul.

Imediat ce ne vede, se ridică și vine să ne îmbrățișeze.

-Oh, mulțumesc că ați venit, spune ea vizibil fericită. În 2 minute intru.