How it goes I (1D FF)

33. Evadarea din pădure

Mă trezesc dimineață. Ei bine, nu știu cât de dimineață pentru că afară părea să fie destul de întuneric. Mă uit la ceas și văd că e 5.50 dimineața. Desigur că Harry încă dormea.

Nu pot să cred că am rezistat o noapte în pădure cu Harry fără să ne ciondănim și să ștrangulăm eventual unul pe celălalt. A fost cea mai ciudată seară din viața mea, pe care nu cred că am s-o uit vreodată.

Adică serios! Mă așteptam să plec cu niște vânătăi ceva, dar iată că n-a fost să fie...

„-Harry?

-Ce?

-Tu mă urăști?

-Nu."

Asta îmi amintesc perfect.

Mă ridic și ies din cort, ducându-mă la râu ca să mă spăl pe față. Poate așa o să mă mai trezesc puțin. Brrrr... Rece mai e apa. 

Harry's PoV

O aud pe Cass cum se ridică și iese din cort. De abia mă trezisem, dar vroiam să mai stau. Așa sunt eu: leneș când vine vorba de dormit.

Cât despre seara trecută... A fost interesantă, mă mir că n-a mai făcut nazurile ei de prințesă atot-știutoare, asta pentru că era obosită cred... Însă totuși trebuie să recunosc că mereu simt că mă provoacă (,) când este încăpățânată, iar mie îmi plac provocările.

Noroc de bufnița aia nenorocită, că atunci când m-a întrebat cum o cheamă pe vechea mea prietenă, nici nu știam ce să-i răspund. Nu vroiam să îi răspund.

Cum ar fi reacționat dacă ar fi aflat că o chema Cassandra?

Cassie's  PoV

Soarele începea să răsară și lumina se răspândea printre ramurile copacilor. Mă întorc în cort și mă așez lângă Harry în genunchi, căscând. Normal că încă mi-e somn.

-Harry?

Crețul se foiește pe o parte, fără să-mi răspundă.

-Ar trebui să te trezești, spun eu căscând.

Harry mormăie ceva dar nu se trezește.

-Harry, aduc placa de păr! spun eu curioasă dacă funcționează schema.

-Ok, gata m-am trezit! zice ridicându-se în picioare și ieșind afară, lăsându-mă pe mine să mor de râs.

Ies din cort și îl văd pe Harry lângă râu, fără tricou, spălându-se cu apa râului. Soarele bătea în apa râului, lumina reflectându-i-se pe față crețului. 

Oftez.

Dar nu mă întrebați de ce, pentru că nu știu.

Harry se întoarce iar eu îmi mut privirea spre locul unde aseară ardea focul, ca să nu-și da seama că mă uitam la el.

-Nu ți-e frig? mă întreabă el venind spre mine.

Atunci îmi dau seama că eram îmbrăcată cu hainele de aseară: tricou și pantaloni scurți și instantaneu încep să tremur.

Harry zâmbește văzndu-mi uimirea de pe față.

-Puneți ceva pe tine, altfel o să răcești, spune el.

Intru în cort și-mi iau un hanorac pe mine. Ah, ce bine era... călduricăăăăă....

-Cassie, ar trebui să strângem cortul, spune crețul serios.