- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Rămâne competiție. Pe unul va durea mai tare. Pe care oare? (Eu) Din două inimi, una va ceda, dar nu știu dacă a mea sau a ta. Cineva o să sufere mai tare când se va termina. Știm deja că o să vină ziua aia în care unul va pleca. (Eu)"
JUNO & Raluka - Două inimi
Anya nu știuse cât timp statuse adormită, dar când se trezi, văzu în fața ochilor un tavan făcut complet din lemn. Își mișcă irișii pentru a vedea dacă cineva era prin cameră și pupilele îi căzurseră pe un tablou cu Melissa, un tablou care părea mai mult a fi un sanctuar creat ei. Walton făcuse în memoria Melissei un adevărat sanctuar și dacă n-ar fi știut ceea ce se întâmpla în adâncurile familiei Willson, poate că i s-ar fi părut drăguț, dar așa... Așa i se părea doar macabru, de-a dreptul hidos, oribil chiar!
Inima Anyei începu să-i bată cu forță în piept, așa că își duse mâna spre pântec, fiind mai mult speriată de siguranța bebelușului său. Îi era teamă ca nu cumva substanța halucinogenă să-i fi provocat vreun rău fătului din pântecul său și era sigură că nu acesta era singurul lucru de care avea să se teamă. Însuși Walton era pericolul iminent. De el trebuia să se teamă, de el și de comportamentul său monstruos.
Își întoarse ochii spre partea dreapta și văzu o fereastră prin care nu putea observa decât pomi înalți, apoi privirea îi căzu pe florile de pe pat și se ridică repede în șezut. Era înconjurată de trandafiri negrii, unii îmbobociți, iar alții direct înfloriți.
Sărise la propriu din pat, încercând să nu bage teama prea mult în seamă și se așeză pe covorul alb și îmblănit din cabană, apoi se duse greoi spre masă. Văzu un cuțit acolo și datorita faptului că-și aducea aminte ce se întâmplase înainte să ajungă aici, o zbughise ca arsă, punând mâna pe acel cuțit. Îl prinse între degetele-i tremurânde și așeză mâna la spate.
În secunda următoare ușa se deschise cu putere, iar brunetul din spatele ușii avea o armă între palme. Rămase cu ochii fixați pe Anya, apoi fata încremeni de teamă, neînțelegând ce se petrece.
— Semăn cu el? întrebă Walton, privind-o cu ochi mari, aproape bulbucați.
Fata abia dacă putuse să-și miște buzele, apoi, cuprinsă de spaimă, încercă să scoată un cuvânt pe gura ce-i tremura puternic. Era de-a dreptul terifiată de faptul că nu știa ce urma să se întâmple. Oare avea Walton să o omoare sau din nou voia să o abuzeze? La lucruri bune oricum nu avea cum să spere sau să se gândească. Departe de ea gândul conform căruia ar fi putut discuta calm cu el, astfel încât să ajungă la un numitor comun și să o lase să plece.
— Pof... Poftim? bombăni ea.
— Ce "Poftim?" Semăn cu Alexander sau?
Pentru moment, Anyei i se oprise respirația, apoi îl privi în ochi pe Walton. Nu înțelegea ce încercase să facă, dar nici nu mai voia să-și bată capul cu așa ceva. Înțelesese de mult că nu avea pe cine să înțeleagă și chiar de la început poate că, avusese milă de Walton, încercând să înțeleagă motivele din spatele comportamentului lui, acum totul se schimbase.
