- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" If we go down then we go down together. They'll say you could do anything. They'll say that I was clever. If we go down then we go down together. We'll get away with everything. Let's show them we are better. "
The Chainsmoker - Paris
Alexander parcase mașina în fața aeroportului, apoi merse cu Anya de mână până sus, pe acoperiș, unde îi aștepta pilotul avionului său personal, lucru pentru care Anya nu fusese pregătită. Fata crezuse că ei doi vor merge cu un avion public, alăturați fiind de alți pasageri, cum ar fi fost normal pentru ea. De fapt, pentru orice om cu o avere medie.
Nu era obișnuită cu așa ceva, dar nu avea ce face decât să accepte acea viață nouă, care – spera ea – să nu o schimbe ca și persoană. Nu și-ar fi iertat-o niciodată dacă s-ar fi schimbat din cauza banilor. Ura oamenii care se schimbau brusc, imediat cum dădeau de mirosul îmbătător și mincinos al banilor.
— De ce trebuie să mergem cu un avion privat? întrebă ea, oprindu-l pe Alexander din a mai face vreun pas înainte.
— Așa putem avea mai multă intimitate, îi răspunse brunetul.
Într-un fel era mai bine, dar Anya chiar se simțea incomod și, totuși, știa că nu va putea contesta decizia partenerului său. Până la urmă urmei și acest lucru făcea parte tot din surpriză. Deja era mult prea târziu pentru a cumpăra bilete, și, oricum, asta ar fi însemnat ca ei să aștepte următorul zbor – doar in cazul în care găseau bilete. – Cumva era mai ok așa pentru Alexander. Acel avion era la dispoziția lui oricând își dorea și îi era mai comod să călătorească astfel.
— Dacă vrei, putem merge cu un avion public. Văd eu cum și sigur reușesc să fac rost de bilete.
Anya îl privise lung pe bărbat, dar înclină negativ din cap. Acum chiar nu voia să pară o mofturoasa. Avea de gând să ia totul așa cum picase. La ce mai avea rost să aștepte dacă deja avea oportunitatea de a pleca? Doar aveau să tragă aiurea de timp.
— Sigur? întrebă Alexander și îi prinse palmele într-ale lui.
— Da, sigur. E ok...
Brunetul cu ochi bicolori îi sărutase fruntea într-un mod protectiv, apoi îi înmânase bagajele stwardesei și se îndreptă mai apoi spre pilot, fiind atent la Anya, ca nu cumva să-l urmărească. Avea de gând să-l roage pe Iustin să-i aducă din portbagaj cadoul pe care-l luase pentru fată. Încă nu i-l dăduse și urma să o facă atunci când erau doar ei doi în compartimentul pe care-l pregătise chiar el, cu o seară în urmă.
Pilotul dădu din cap în semn afirmativ la rugămintea sefului său, apoi Alexander urcase câte două scări spre intrarea în avion. Acolo o găsi pe Anya așezată pe un fotoliu crem din piele, stând pe acesta de parcă ar fi stat, de fapt pe ghimpi.
