- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Feels like I'm falling. Into a world, into a world. I can't control. I hear it calling. Down in my soul. Grippin' my bones. It won't let go.Wake me up! Won't you wake me up?
Caught in a bad dream."
Ruelle - Bad dream
❗️ATENȚIE! Capitolul ce conține un subiect sensibil! ❗️
Anya era așezată pe scaunul din bucătăria mică a apartamentului bunicilor ei. Era năucita comple de ceea ce vedea! Nu-și putea explica deloc ce se întâmplase și trupul îi tremură fără de control.
— Poate e fals-pozitiv. Am auzit că există cazuri d-astea, spuse Mirela, bând cu o lejeritate execrabilă din acea cana în care se afla cafea.
Nu putea înțelege cum de-i venise menstruația – ce-i drept mai puțin ca de obicei – timp de două luni, iar acum puf... se evaporase ca prin magie. Acum înțelegea ce era în neregulă cu trupul ei.
Anya își dăduse mâna la o parte din jurul gurii. Avea de gând să ia și celelalte trei teste din geantă. Ea nu credea că acele, patru teste de sarcină ar putea ieși - chiar toate - fals-positiv. Ar fi fost deja o absurditate imensă. Nu exista așa ceva!
Șatena cu ochi verzi și sclipitori așezase cele trei teste de sarcină lângă cel mai recent pe care-l făcuse și își cuprinse scalpul cu unghiile-i roșii precum focul. Își prinse părul cu o agresivitate aparte și simți cum își va da ultima suflare fix acolo, lângă masa albă din bucătărie.
— Calmează-te, Anya! De ce ți-e teamă?
Fata nu putuse să-i spună nimic creolei cu ochi negri, care o privea cu nedumerire. Mirela nu putea înțelege de ce Anya reacționase atât de agresiv asupra veștii în sine, însă nu avea cum să înțeleagă. Anya știa de ce avea acele trăiri exacerbate. Era îndreptățită de situație să procedeze astfel. Chiar era!
— Nu are cum... Nu înțeleg...
Ea se ridicase deja în picioare și căută să-și facă de lucru. Se duse spre chiuvetă și începu să spele câteva linguri. Așa i se întâmpla mereu când ceva surprinzător o debusola complet. Nu suporta nicicum surprizele, iar aceasta chiar că era o surpriză. Înghiți în sec și își șterse mâinile de prosopul pufos și alb care era așezat pe micuțul cuier. O durea capul și nici măcar nu avea putere să mai privească acele nenorociri de pe masă albă.
— Ne-am protejat. Nu există!
— Prezervativele se mai pot rupe.
— Nu, nu! Am făcut-o doar de două ori cu Alexander. Cum să iasă pozitiv după două săptămâni? Mai ales că liniuța aia e extrem de clară. Nu!
