- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Oh ev'ry night and every day. A little piece of you is falling away. But lift your face the western way. Build your muscles as your body decays, yeah! Toe your line and play their game, yeah! Let the anaesthetic cover it all. Till one day they call your name. You know it's time for the Hammer To Fall."
Queen - Hammer to fall
Trecuseră aproape două săptămâni de când Anya fusese externată din spital.
Fata se întoarse la Alexander acasă și stătu de vorbă cu privire la cele întâmplate, dar nu intraseră prea tare în detalii. Ea nu voia nicidecum să pară o victima a societății crunte în care intrase ca o dobitoacă – de bună voie. – Totuși, nu ar fi regretat acel fapt. O făcuse pentru Alexander și avea să suporte și mai multe doar de dragul lui, dar regreta faptul că suferea. Regreta asta cu toată ființa ei.
Anya simțea cum sufletul încă o durea din cauza acelei pierderi, care ar fi putut părea ignisifiante din pricina la cum se întâmplase acel prunc ce abia dacă i se formase în pântec. Pentru ea nu fusese așa, nu fusese deloc derizoriu! Atunci când conștientizase că embrionul îi fusese tras din uter, fără de voie simțise că o parte din ea fusese distrusă complet. Nu se gândise că va rămâne cu o așa suferință, dar gândurile nu i se adeveriseră.
Șatena se ridicase de pe patul imperial al lui Alexander și dădu drumul la maxim la muzică. Pentru ea muzica era precum aerul. Fără de muzică lumea ar fi fost mult mai tristă și nepăsătoare cu aproapele său, așa ar fi fost și ea. Muzica era aceea care îi ținea mintea pe linia de plutire, Anyei. Muzica era aceea care o făcea să simtă, să plângă, să se bucure, să fie empatică și să se distreze de una singură prin casă. Aceea era singura ei alinare și se bucura de versurile anumitor piese care, parcă-i intrau brutal de plăcut prin vene, făcându-i și cele mai negre gânduri să devină puțin mai împăciuitoare cu situația de față.
Fata cuprinse între palme aspiratorul și își duse telecomanda spre buze. Avea de gând să facă haz de necaz pe o piesă de la Queen care i se porivea nefiresc de tare.
— Just surrender and it won't hurt at all... fredonase șatena în timp ce chipul i se strâmbă amuzant din cauza grimaselor ce-i erau inevitabile.
Un chicotit dulce se auzise din dreptul ușii ce despărțea holul de intrarea în dormitorul albastru marin, iar fata se întoarse cu ochii mari spre zgomotul care-i perturbă nevoit scumpa-i relaxare.
— Am pregătit micul dejun, cântăreața mea, spuse Alexander cât timp se rezemă zâmbitor de tocul ușii albe.
— M-ai speriat, șoptise Anya și își așeză palma peste pieptul care i se mișcă în tandem cu respirația-i sacadată.
— N-am intenționat să fac asta.
Brunetul cuprinse trupul micuț al Anyei în brațele sale mari și protectoare și o sărută dulce pe creștetul capului. Fata cu ochi verzi își închise pleoapele, lăsând liniștea să o cuprindă în întregime și pacea-i din suflet parcă începu să-i înflorească maiestuos.
