- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" But life still goes on. I can't get used to living without, living withou, living without you, by my side. I don't want to live alone. God knows, got to make it on my own. So baby, can't you see I've got to break free."
Queen - I want to break free
Anya își aruncase haotic hainele în nonsacratul său bagaj negru. Trebuia să plece fix în acest moment! Seara precedentă fusese una în care fata nu închise nici măcar un ochi. Căutase toată noaptea bilete de avion. Trebuia să se întoarcă în România cu orice preț! Nu avea nicio altă opțiune. Walton nu avea să renunțe atât de ușor, iar ea deja simțise cum frica pentru acel om o doborâse fizic.
Mesajul pe care-l primise de la el, o tulburase într-un mod feroce. Bărbatul o amenințase cu moartea, iar ea nu era curioasă nicidecum să vadă cum arăta lumea de dincolo. Da, renunța la visul ei, renunța la Alexander, dar avea o cauză fenomenal de solidă. Frica!
Anya simțea teama în cele mai întunecate moduri posibile și imposibile și nu avea de gând să-și schimbe părerea prea curând. Pleca acum, acum când vărul ei era la muncă, acum când nimeni nu o putea convinge să rămână. Pentru ce să aibă curaj? Îl pierduse pe drum de mult timp și nu era curioasă să-l regăsească până nu ajungea în țara în care se născuse.
Trase cu forță de fermoarul mic al geamantanului și porni spre drumul care avea să o ducă înapoi acasă, în România.
Fata se gândea doar la Alexander și acel gând îi rupea sufletul pe din două. Însă acum nu conta nicicum de cât de tare se atașase de acel brunet cu suflet de aur. În acel moment era mult prea speriată ca să poată realiza golul pe care avea să i-l provoace în suflet lui Alexander.
Anya deschise cu putere ușa de la intrare și chipul îi rămase fixat în ochii negrii ce se iviră în fața-i înfricoșată.
— Ce faci, Anya? întrebase Andrei. Unde pleci?
— Cum de te-ai întors? îi răsturnă fata întrebarea, încercând să evite răspunsul.
Andrei plecase de acasă de mai bine de o oră și, de obicei nu se întorcea înapoi, nici măcar pentru a mânca. Mereu își lua după el trei sandwich-uri. Da, întrebarea îi era pertinentă. Întoarcerea lui acasă devenise un mister pentru fata cu ochii verzi și strălucitori.
Andrei arătase spre măsuța de pe hol și fata privi obiectul în cauză.
Pe măsuța din sticlă era așezat un dosar, dosar care – probabil – fusese uitat acasă. Mai mult ca sigur acesta era motivul întoarcerii sale neașteptate.
