- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" Another hero, another mindless crime. Behind The curtain, in the pantomime. Hold the line. Does anybody want to take it anymore? The show must go on!"
Queen - The show must go on
Alexander deschise năvalnic ușa casei, aproape că o izbi de perete, dar ce mai conta acest lucru? Furia aproape că-i dădea peste răscoale. Ura faptul că Anya se băgase în probleme de una singură, aproape fiind conștientă de urmările nefaste care aveau să vină la pachet cu nesăbuința ei nefirească.
Fata nu mai făcuse niciodată un gest ca acesta, fusese pentru prima dată. Trebuia să știe la ce să se aștepte, dată fiind convorbirea abruptă ce avusese loc în acea dimineață între el și Walton.
— Explică-mi ce ai vrut să faci! țipase bărbatul cu ochi căprui și își așeză brațele în jurul corpului, lăsându-le pentru puțin timp să se bălăngăne pe lângă trupu-i masiv.
Anya îl privise rușinată, negăsindu-și curajul necesar pentru a-i putea înfrunta nervii brunetului. Nici nu avea ce să-i explice. Nu-și putea explica nici măcar ei ceea ce vrusese să facă. Era neclar pentru ea motivul pentru care o făcuse. Nu putea să-i răspundă cu aproape nimic.
Fusese curioasă și fuse și speriată pentru el. Avusese un sentiment ciudat și nu-l putuse reteza în niciun fel. – acesta era motivul? Oare-i putea spune acest lucru? Nu! Ar fi fost de-a dreptul absurd.
Ochii ei verzi îi țintiseră chipul impunător și nu putu citi decât nervi pe a sa față învolburată de emoții. Ochii lui parcă erau cufundați în întuneric, dar știa că nu avea cum să tacă. Trebuia să-i spună ceva, orice!
Anya se sprijini fără de voie de spătarul canapelei și temătoare își întredeschise buzele-i pline și roze.
— Ce să îți explic, Alex? șopti ea și bărbatul pufni în nervi.
— Nu ai nimic de explicat, nu?
Brunetul își duse mâna spre păr și își trecu degetele prin acesta, simțind finețea firelor sale brunete de păr. Simțea că nervii aveau să-l doboare aproape vrăjmășitor, dar încercă să se potolească cu cea mai mare strictețe.
— Anya... Se putea încheia mult mai rău decât atât, știi, nu?
Fata dăduse neîncrezătoare din cap și nu mai putu să spună nimic. Știa că Alexander avea dreptate și își regreta acum curiozitatea-i nepotolită.
— Adică, dă-o dracu de mașină că nu mă face pe mine un Rolls, dar, dacă pățeai tu ceva?
Bărbatul cu ochi căprui se îndreptă cu viteză medie spre fata ce încă simțea adânc frica înăuntrul oaselor sale. Îi prinse chipul între palme și o trase spre el cu forță, cuprinzându-i întregul corp într-o îmbrățișare puternică.
