- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Cât aș vrea să o văd iar. O zi o oră măcar. Hai spune-mi cum ai putut Să o iei cu tine unde ea nu a vrut. M-ai lăsat fără nopți. N-aș cerși dacă n-aș ști că poți să dai timpul inapoi acum și să pot să-i spun: Stai, stai, nu pleca Dar de e sa fie așa Eu te voi păstra în vise. Eu nu mai am ce da. Te-aș ascunde-n lumea mea! Ca să pot sa mai am vise."
Carla's Dreams- Te-ascund în vise
Seara trecută dormiseră îmbrățișați, mai mult Anya îl îmbrățișase pe Alexander că el era mult prea supărat pentru a-și permite un asemenea lux după cearta pe care o avuseseră.
— Bună dimineața! aproape că-i urlă șatena în timpane brunetului.
Alexander ar fi vrut să stea supărat, dar nu putu face asta când văzuse debordanta energie a Anyei. Voia să fie mai ferm pe decizia sa de a face pe supăratul, dar nu putea fi așa atunci când privea acei ochi precum frunzele pomilor în toiul învierii naturii. Putea vedea prin irișii săi sinceritate, puritate și nu avea cum să rămână supărat pe sufletul ei gingaș și pur.
Îi cuprinse Anyei, mai cu patos talia subțire cu brațul său gros, apoi o trase spre el și încercă să mormăie ceva, dar fu fără de folos. Era mult prea de dimineață, iar Alexander nu se putea concentra așa, fiind presat de toate hainele de pe al său trup atletic.
Atunci când îi privise Anyei ochii simți cum trupul i se înmoaie precum o hârtie îmbibată în apă. Își pierduse gândul supărării și acum nu-și mai dorea altceva decât să o atingă. Voia să-i învelească trupul în sărutări și să-i asculte glasul sublim. Ar fi dat orice, absolut orice pentru a o ține lângă el în permanență.
Da, știa și el că este posesiv, dar chiar nu-i mai păsa acest lucru. Anya era doar a lui și trebuia să rămână doar a lui.
— Îmi pare rău pentru aseară, spuse el și îi ridică trupul micuț peste al lui. N-am vrut să te jignesc, dar... Am fost prea nervos, continuă Alexander și apoi începu să-și miște degetele în sus și-n jos de-alungul spatelui ei, pe sub pijamaua albastră din satin.
Anya aproape că gemuse atunci când buricele degetelor lui Alexander făcuseră contact cu pielea ei și fiorii începu să o cuprindă cu repeziciune. Simțea o ușoară mâncărime prin pântec și știa deja că hormonii ei nu mai aveau să aștepte un alt moment.
Și-l dorea. Și-l dorea pe Alexander în cel mai nerușinat mod posibil, așa că-și pozitionă posteriorul mai spre punctul lui sensibil și-l privi precum o vulpe.
