- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"There's no time for us. There's no place for us. What is this thing that builds our dreams, yet slips away from us. Who wants to live forever?"
Queen - Who wants to live forever?
Te-ai simțit vreodată al nimănui? Te-ai aflat în situația în care să nu știi care este cel mai mic rău dintre cele două? Ai fost pus cumva în fața unei alegeri dezastruoase? Ce-ai fi ales în cazul acela?
Ce-ai alege?
Ce-ai face dacă toate visele ți-ar fi fost spulberate într-o secundă din cauza unui nebun cu acte în regulă? Cum ai reacționa dacă viața ți-ar fi fost distrusă din cauza unor persoane mult prea controversate?
Ce-ai alege, iubirea sau libertatea?
Anya îi strânse palmele firave ale Mirelei într-ale sale. O privi plângând. Sunetele suspinelor îi erau înghițite de cele ale apei care curgea din cascada uriașă. Era un loc foarte liniștit, un loc cu adevărat magic, dar Anya nu se putea bucura de locul cu adevărat maiestuos al naturii.
Era vina ei și se mustra necruțător de dur. De-ar fi avut o sabie, ar fi intrat în ale sale gânduri cu cel mai mare curaj, nefiindu-i frică de-o înfrângere. Gândurile o chinuiau periculos de puternic! Îi tăiau respirația, făcându-i inima să-i bată în gol. Nu își putuse asuma o pierdere a prea-iubitului ei Alexander. Nu avea cum să-și piardă protectorul, prietenul și nu în cele din urmă, bărbatul care-i furase întreaga inimă.
- O să fie bine, îi zise creola într-un final și o strânse puternic în brațe. Alexander pare a fi un bărbat rațional. Nu are cum să te învinovățească pentru ceva la care nu ai vină.
Stăteau de vreo două ore acolo, nevrând niciuna să inducă ideea subiectului plecării. Păsările încă le încântau urechile cu ciripitul lor suav, iar cascada se vedea mirific sub cerul care căpătase nuanța unui portocaliu încins. Căldura de afară și mai domolise și ea, iar apa strălucea la propriu în lumina ușor slăbită a soarelui.
Șatena cuprinse între degete firele de iarbă pe care stătea și le rupse între acestea, lăsându-le pradă vântului care începu să adie ușor dinspre vest.
- Eu zic că te stresezi de pomană, continuase creola, privind de această dată cascada mirobolantă ce se impuse în fața lor.
Nuanțele soarelui se reflectau într-un mod sublim prin luciul apei cristaline. Liniștea îi cuprinse întreg sufletul Anyei.
- Nimănui nu-i place să crească pruncul altui bărbat, Mirela. șopti fata cu păr șaten.
Creola și mutase privirea spre Anya și prinse între degete doi pufuleți din punga de cheetos.
