- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" Baby, if I made you mad For something I might have said. Please, let's forget my past. The future looks bright ahead. Don't be cruel to a heart that's true. I don't want no other love. Baby it's just you I'm thinking of, mmh"
Elvis Presley - Don't be cruel
Alexander parcase mașina în fața unei case, – ce era aproape modestă – apoi se dădu vioi jos din aceasta și se îndreptă spre portiera din dreptul Anyei pentru a i-o deschide. Fata îl privise pentru puțin timp. Încă era confuză și chiar nu înțelese unde o aduse brunetul. El, de altfel era extrem de fericit că urma să i-o prezinte lui Grace pe iubita sa și zâmbetul de pe chip îi era unul de-a dreptul radiant. Savura acel moment cu totul și știa că se va apropia și mai tare de a sa fată cu ochi smaraldici. Se bucura, de altfel și că Anya era prima fată pe care i-o va prezenta femeii care le fusese alături în cele mai negre momente din viața lor, a familiei Willson.
— Alexander, explică-mi unde suntem, zise ea și călcă apăsat pe asfaltul frumos pavelat în nuanțe de gri deschis.
Soarele, care, – nu de mult – fuse dogoritor, acum parcă se domoli puțin și fata își puse palma în dreptul ochilor, pentru a-l putea vedea mai bine pe iubitul ei.
— Suntem în fața casei mamei mele, spuse el, deși pe Anya o lăsă exact în aceeași ceață densă.
Fata încă nu înțelegea ce îi spunea bărbatul. I se părea că acesta vorbise în dodii, dar nu se mai sinchisi în a înțelege ceva. Știa că până la urmă, răspunsurile pe care le căuta, aveau să apară de unele singure. Ea doar trebuia să aibă răbdare.
Alexander o prinse de ambele palme și i le ridică ușor în sus, aducându-le în dreptul pieptului lui. Îi zâmbi trufaș fetei și deschise gura în dorința de a-i explica vorbele pe care i le spusese în mașină, dar nu mai apucase să facă nici măcar o mișcare.
O femeie blondă cu ochi albaștri, ieșise în tocul ușii. Femeia avea un zâmbet dulce pe chip și se îndreptă fericită spre brunetul care abia ce-și aruncă privirea spre ea.
— Alexander? întrebase ea mirată.
Ochelarii de vedere cu ramă neagră îi alunecaseră ușor pe nasu-i cârn și aproape lucios, iar bărbatul își desprinse palmele de cele ale Anyei. Se îndreptă zglobiu spre acea femeie, strângând-o în brațe cu patimă și foc, de parcă nu o mai vazuse de ani de zile.
Așa și era, el și Grace nu se mai văzuseră de mult timp. Chiar și ea era uimită de vizita neașteptată a fiului său risipitor.
Anya rămase în același loc, neștiind ce să facă. Da, ar fi fost frumos să meargă și ea să o cunoască pe acea femeie, dar nu simțea să facă asta. Nu știa cum să gestioneze situația și se simțea incomod în a le invada momentul – destul de intim. –
