- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" She's just a lover, who makes me high. Is it worth the giving, is it worth the try. You cannot cleave it, or put it in the furnace. You cannot wet it, you cannot burn it. She wants to give it. (She wants to give it, she wants to give it) Dare me."
Michael Jackson - In the closet
(18+)
Deja trecuseră trei luni, în care Anya și Alexander tot vorbeau și ieșeau regulat. Ea trebuia să-și vadă de viața ei și să fie optimistă, așa cum îi spusese psiholoaga la care fusese doar o dată. Nu simțea nevoia să vorbească despre ce pățise. Amintirile erau prea dureroase, dar măcar încercase să facă o îmbunătățire. Acum Alexander nu mai stătea de capul ei, măcar atât! Îi ajunsese că timp de trei luni o tot bătuse la cap cu psihologul. Fusese o dată, gata! Ei nu-i plăcea să fie acolo, lângă Walton, nu-i plăcea să simtă acele palme din nou, așa că nu mai voia să meargă la psiholoaga Smith. Chiar o măcinau pe dinăuntru – la intensitatea maximă – acele amintiri. Nu avea nevoie să-și amintească din nou. Nu mai putea să retrăiască acele momente teribile.
Nu avea ce să i se întâmple rău cât timp era cu Alexander, știa asta! Era suficientă pentru ea, încrederea în el, atât!
Anya îi ținea strâns între degetele sale palma bărbatului brunet, aproape că-l trăgea după ea. Văzuse un stand cu vată pe băț și nu se putu abține în niciun fel.
Urma să se însereze cât de curând și se bucura că Alex îi spuse că vor ieși la târg. Fata vruse de mult timp să ajungă la acesta. Astăzi era ultima zi și trebuiseră să străbată destul de mulți kilometri ca să ajungă în Barnstable Town, în Hyannis, acolo unde se ținea târgul de vară al orașului.
— Haide, să ne luăm vată pe băț, izbucbi ea, privindu-l cu ochi de copilaș.
Anya nu mai fusese la un târg încă de când era micuță și se juvilase. Voia ca în seara aceasta să se distreze. Avea să dea în mintea copiilor într-un mod atât de simpatic încât era sigură că va uita de tot. Nu urma să conteze pentru ea părerile celor din jur, pentru ea conta doar să treacă peste și atât!
– Avea aproape douăzeci de ani, și ce? – Sufletul fetei încă zburda în mrejele bucuriei unui copil de cinci ani. Nu îi era rușine cu sine însăși, chiar deloc.
Luminile de pe lângă ei erau colorate și prin prejurul frumosului cuplu se aflau zeci de oameni care zâmbeau cu gura până la urechi, având fiecare o stare foarte bună de spirit. Fata începuse să se destindă de când ieșise din Mercedesul lui Alexander. Încă de atunci văzuse părinți cu copii, ba chiar și cupluri de oameni în vârstă care se îndreptau spre porțile din fier forjat ale locului. O încântase de-a dreptul să vadă că întreaga lume, – indiferent de vârstă – venea să se distreze împreună.
