- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
" My daddy was a green-eyed mountain Jack. Because i'm evil. My middle name is misery. Well, i'm evil, so, don't you mess around with me. I never looked for trouble, but i've never ran. I don't take no orders, from no kind of man. "
Austin Butler (from Elvis) - Trouble
❗️ATENȚIE! Capitolul ce conține un subiect sensibil!❗️
Alexander îi prinse brutal brațul Anyei și o așeză pe scaunul mașinii, poziționându-se și el în fața volanului. Avea de gând să ducă mașina în afara depozitului învechit. Nu-i putea pune în pericol siguranța fetei. Nici măcar nu voia să se gândească la așa ceva. Era inadmisibil să facă un asemenea lucru și nu putea înțelege de ce fata-l urmărise până aici. De ce se ascunsese în portbagajul mașinii? Oare nu conștientizase în ce pericol se pusese de bună voie? Chiar își dorea să trateze totul precum o joaca?
Nu avea un răspuns pentru acele întrebări și știa că nu putea să o ducă înapoi acasă. Timpul era în defavoarea lui, așa că doar o privi dezaprobator.
Anya își puse palmele între picioare, încolăcindu-și degetele între ele. Nici nu mai știa la ce să se gândească. Tot tumultul emoțional pe care-l trăia o bulversase în totalitate. Gândurile ce-i năvăleau mintea nu erau cele mai frumoase la care putea ea să spere și nici nu-și dorea să le dea cumva crezare. Nu voia să renunțe nicicum la Alexander, dar simțea că se va pierde pe ea dacă va continua să iasă cu acesta. Familia din care făcea parte el era mult prea mult pentru Anya și ea abia acum conștientiza acest lucru. Nu putea duce așa ceva în spate. O depășea cu mult și începuse să regrete faptul că se întorsese pentru el din drum.
Acum putea fi acasă, în România, în siguranță, dar sentimentele îi fuseseră mult prea puternice. Nu putuse să le facă față și totuși, nu ar mai fi plecat. Ceva inexplicabil o ținea în acel oraș. Dragostea ardea în ea ca o văpaie încinsă și simțea că nu-i poate face față. Nu-l putea părăsi pe acel brunet cu ochi chihlimbarici. Era tot ceea ce visase ea vreodată.
— Uite, șopti bărbatul și își dădu geaca de piele jos, urmând să facă la fel și cu vesta.
Nu voia să o știe pusă în nici cel mai mic pericol și avea de gând să renunțe la sine însuși dacă acest lucru putea să-i cumpere ei siguranța.
— Ce, ce faci? îl întrebase șatena fără să-și ascundă nici măcar puțin emoțiile ce o năpădiseră cumplit, aproape dureros de tare.
Brunetul îi învelise trupul subțirel cu vesta și i-o prinse până aceasta se strânse pe a sa talie micuță. Acum aproape că nu mai putea respira sub presiunea acelei veste și simțise cum corpul începu a-i transpira, dar nu se plânse nici măcar o clipă.
