Capitolul 48: Albanezii speriați și raliurile Paris-Dakar

73 15 40
                                    

" Pe mine nu mă întreabă nimeni niciodată nimic

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

" Pe mine nu mă întreabă nimeni niciodată nimic. (Nimeni niciodată, nimeni niciodată) Eu spun ce simt, dar doar când nu mai știu ce să zic. Să știi că azi mai e deschisă ușa un pic. Ultima dată ca prima dată. Da'
ultima dată. Pentru mine ești ori tu, ori nimeni. Azi sau mâine, ești ori tu, ori nimeni. Și nu există altcineva, știi bine. Pentru mine ești ori tu, ori nimeni! "

Carla's Dreams - Doar tu

         Alexander și încă vreo treizeci persoane îl așteptaseră pe Ricardo ca pe pâinea caldă. Michael îl sunase dis-de-dimineață pentru că avea nevoie de ajutor în legătură cu albanezii, iar Alexander adusese cu el câțiva oameni de bază. Nu era treaba lui să-l ajute, dar convenise cu acesta că-l va ajuta. Amândoi ajunseseră la un comun acord și acela că: vor șterge trecutul după acest eveniment. Alexander îi pusese la dispoziție cei mai de încredere oameni ai săi.

       Cu telefonul între degete îi răspunse repede Anyei, apoi își băgă smarphone-ul în buzunar.

   — Mai vine? întrebă șatenul cu barbă deasă și se sprijini de jeepul lui negru.

        Ar fi trebuit să se creeze război din cauza că Martin - capul clanului Royal - fusese ucis, dar Alexander îi explicase situația, iar Michael înțelesese, deși nu fuse surprins de spusele lui Alexander. El fusese atunci acolo și tot el lăsase acea batistă în mașina fetelor, dar nu avea să-i recunoască acest lucru prietenului său. Pentru ce să-i spună lui Alexander că intenționat o făcuse. În seara aceea, Michael avea un transport de făcut. Trebuia să distribuie niște mărfuri prin zonă, așa că reușise să scape de tatăl său imediat după ce Tyga intrase din plin în mașina argintie a Mirelei.

         Da. Michael știa unde avea să se ajungă când Alexander avea să-l prindă pe Martin. Era conștient că doar așa putea scăpa de tatăl sau, așa că profitase de situatie. Martin deja îi oferise prilejul, așa că Michael doar îl exploatase fără rușine. Martin începuse de mult să tragă clanul în jos și să-și creeze inamici pretutindeni. Acum, că Michael rămase capul clanului avea de gând să repare stricăciunile pe care le făcuse al său tată.

        Relația lui Michael cu tatăl său era una degradată, prin voie proprie, de mult timp. În multe momente, șatenul chiar își dorise moartea propriului tată. Nu mai văzuse în viața lui părinte care să nu-și iubească pruncii deloc. Era odios ceea ce Martin îl pusese să facă pe Michael doar pentru a-l "face un bărbat adevărat."

     — Vine, da, spuse Alexander și din nou îl sunase pe al său prieten. Ric e loial. Sigur a intervenit ceva, șopti el

        Ricardo nu suporta situația în care fusese pus, dar era conștient că nu se putea echiva de la îndatoririle sale. Era o altă treabă să facă transporturi cu mărfuri ilegale și alta să discute cu proxeneți. Îi picase gura atunci când auzise ceea ce Michael îi propusese lui Alexander, dar știa că nu-l putea lăsa pe al său prieten de unul singur. Nici el nu o făcuse și plus de asta, îi promisese și lui Edward.

Dezordine sentimentalăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum