- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Nu-mi place nici când taci. Dar cel mai mult, știi, că îmi place Când te-apropii si te dezbraci. As scrie-o carte despre tine Și dragostea pe care o faci, Da' mi-ar lua prea multe zile Și nu as mai avea timp sa îți spun că Te iubesc de mor. Dacă nu te iubesc, mor! În orice minut imi e dor Și orice secundă mă duce Cu gandu' la dormitor. Și-acolo se întâmplă prea multe lucruri Ca să nu fiu doritor. Ce păcat că suntem muritori."
Mario Fresh x RANVTØ x Johny Romano - Inimă stai
Anya se afla în fața grădiniței la care era înscrisă Annelis. Era cu Andrei și o așteptau pe o bancă albă pe acea șatenă cu ochi negrii și bucle perfecte.
Fata se întorsese de ceva vreme din Paris. Plecase năvalnic de acolo, nevrând să mai audă de nimic și nimeni. Noroc că își strânsese ceva bănuți, altfel nu ar fi avut cum să cumpere și bilet și să stea și o seară la motel. Atunci îi fusese frică de acel loc, dar acceptase ideea pentru că de ales nu avea. Mai bine era oriunde decât lângă Alexander, care-i făcuse... ce-i făcuse.
— Eu cred că nu ți-ar fi făcut nimic, șoptise Andrei, apoi privi spre telefon, ignorând privirea aspră a Anyei.
De când ajunsese Alexander acasă, îi dăduse mesaj lui Andrei. Îl asigurase că se va putea întâlni cu Annelis, dar în limita bunului simț - cel puțin pentru moment. -
— Ce contează? Nici nu mai are importanță, zise fata și privi spre frumezele ruginii care cădeau lent pe covorul tomnatic din fața ei.
Atunci când revenise înapoi în Boston, Alexander era deja acasă, dar nu se mai mirase de nimic, adică... Omul avea un avion personal, la naiba! În seara aceea, când fusese după hainele sale, el îi spusese că nu regretă, dar o rugase să nu plece. Nimic, însă nu avea să o mai întoarcă pe Anya din drum - așa credea ea. -
Își scutură puțin capul cât să scape de gânduri, apoi șatena îl privi pe vărul său.
Andrei se ridicase în picioare atunci când îl văzuse pe Alexander venind spre ei, iar Anya își cufundă ochii în telefon, prefăcându-se că nici nu există acel brunet cu ochi căprui. Încă era supărată pe el, supărată foc, așa că nu avea să-i arate bunăvoința, nu până ce el nu avea să-și schimbe părerea despre ceea ce se întâmplase. Nu avea nevoie să fie pedepsită din nou pentru un asemenea motiv. La naiba! Atâta încredere avea el în ea încât să o bănuiască de așa ceva?!
Anya își ridică subtil pupilele spre cămasa neagră al lui Alexander și apoi ochii săi poposiră puțin timp pe zona gâtului. Alexander își făcuse un tatuaj imens într-o formă de "f". I se părea extrem de senzual și ochii îi coborâseră fără voie spre pantalonii lui megrii. Șatena își lovi repede mental creierul, apoi se apostrofă singură: Unde naiba te uiți? Calmează-ți moravurile!Ce naiba ai?!
