- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"And the violence cause such silence, Who are we mistaken'? But you see, it's not me, it's not my family. In your head, in your head, they are fightin'.With their tanks and their bombs and their bombs and their guns. In your head, in your head, they are cryin'."
The Cranberries - Zombie
Inima Anyei începu să bată ca o nebună și fata își dorea să urle cât de tare aveau să o țină plămânii, dar apoi simțise mireazma parfumului de la Jean Paul îmbibat într-un iz de tutun puternic și se calmă imediat. Cu coada ochiului văzuse și imensul tatuaj de pe gât așa că deja știa cine îi astupase gura cu palma.
— Ce faci, prințesă? Te-ai săturat de biroul meu? întrebă el și apoi îi cuprinse fesa în căușul palmei sale mari.
— Termină, ce naiba?! întrebă ea iritată de intențiile nefondate ale lui Alexander.
Nu era un moment prielnic pentru așa intenții necuviincioase, dar știa și că Alexander nu se putea abține ușor. Era felul lui de-a fi.
Anya se dezlipi de trupul lui Alexander și apoi se duse spre birou.
— Ce cauți aici? întrebă ea și începu să răsfoiască printre hârțoagele răsfirate haotic pe biroul negru al lui Walton.
Trebuia să se uite peste tot, pe sub birou, ba chiar și pe sub covor. Avea nevoie de nenorocitul ăla de cod pentru a deschide acea porcărie, așa că trebuia să caute peste tot și să analizeze în detaliu fiecare cifră și explicația ei.
Spera să poată găsi ceva scris pe undeva, dar era sigură că nu ar fi fost atât de simplu. Conștientiza că ceva în căutarea ei lipsea. Avea o vagă bănuială că existau lucruri pe care ea nu le aflase în timp util.
— Aș putea să te întreb același lucru, zise Alexander. Dar cred că am venit amândoi din exact același motiv, șopti el, apoi arătă cu degetul arătator spre seif.
Anya îi destăinuise lui Alexander povestea pe care Helen i-o zise cu privire la accident. El susținuse că sunt baliverne, adevărate minciuni și bârfe nefondate, dar undeva, în adâncul lui chiar își dorea să afle adevărul cu privire la moartea surorii sale mai mari. Fusese curios încă de când Anya îi spusese despre bănuiala ei conform căreia Walton ar fi fost îndrăgostit de Melissa. Alexander, gândise la fel ca și Anya, iar acum, după ce se întâmplase fix în fața casei lui, era determinat să-și îngroape fratele definitiv. Nici nu-l mai interesa de posibilă ură pe care și-o putea forma Walton pentru el. Era deprisos să se mai gândească la așa ceva în astfel de momente. Fratele lui mai mare deja ajunsese într-un punct limită și Alexander nu avea să-i mai permită atrocitațile. Acum era și copilul lui la mijloc și nu avea de gând să o mai lase pe Anya neprotejată nici măcar o clipă.
