- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"I've been lookin' for trouble, trouble. I'm looking for you. I walked a million miles before I came to you. Heaven wide above my head, sand beneath my shoes. Life is the saddest song, but it was nothing until you came along. 'Cause every road that I've been on. Leads me back to you."
Elley Duhé, Lost Frequencies & X Ambassadors - Back to you
Anya se foise în pat toată noaptea. Acea fotografie o răvășise într-un mod exorbitant. Era tulburată, foarte tulburată! Toată noaptea îl privise pe Alexander. I se părea imorală relația pe care o aveau, dar nu putea renunța la el și știa acest lucru cu întreaga ei ființă.
Acum putea înțelege de ce tatăl lui fusese pentru moment șocat atunci când o văzuse pentru prima dată. Putea înțelege acum și șocul pe care-l avusese Walton atunci când o zărise în acea cafenea blestemată, dar nu putea înțelege atracția nefirească pe care acel bărbat i-o purta. Era de-a dreptul dezgustător, iar lui nu-i putea găsi nicio scuză pentru ceea ce făcuse. Indiferent, incest, neincest, Walton crease voit o atrocitate fără de margini.
Și, totuși, îl privi pe Alexander.
– Acest suflet e blând și generos. El e diferit din toate punctele de vedere de fratele său. se gândise ea. – Cum să-l părăsesc așa? Cum? continuă fata și ochii i se opriseră fix peste buzele lui ce păreau atât de moi, ba chiar catifelate.
Ajunse la concluzia că ea nu-l va putea părăsi pe Alexander. Avea să nu mai poată respira fără de iubirea lui, iar ea nu era pregătită nicicum să-și dea duhul. Da, exagera, era conștientă, dar asta fusese ceea ce simțise. Șatena cu ochi verzi simțea că, dacă acea zi va fi una decisivă, atunci ea va avea să moară. Și nu ar fi avut să moară pe exterior, – așa ar fi fost prea ușor – ci pe interior. Pe interior, dacă avea să moară, atunci era sigură că nu se va putea reface, oricât de tare si-ar fi dorit.
Cei care spuneau că suferința din dragoste trece, aceia erau niște mincinoși notorii, așa credea Anya. Ea considera că suferința din dragoste n-avea să treacă niciodată, cu ea doar te acomodai – în cel mai bun caz. – Era conștientă de asta pentru că, atunci când își aducea aminte de Elijah, sufletul îi suspina. Încă era dureros pentru ea să se gândească la felul în care se despărțiseră, așa, abrupt.
Însă, fata îl iubea pe Alexander până la Dumnezeu și înapoi și nu se simțea în stare să renunțe la el. Nici măcar să rămână lângă el nu putea, dar... nu simțea că va putea deține acel lux de a-l părăsi. – Oare putea? Putea Anya să-l părăsească pe el și, totodată să lase în urmă și bucăți din sufletul ei? Se putea pierde pe sine însăși din cauza că semăna cu sora lui decedată? –
Șatena își sprijinise capul în palmă, așezându-și cotul fix în salteaua moale a patului. Îl privise cu dragoste pe bărbatul care dormea liniștit lângă trupul ei și inima începu să-i pompeze mult mai tare sânge prin vene. Când îi vedea nasul drept, buzele-i pline, formatul, ușor lunguieț al feței nu se putea abține. Îl diviniza la propriu! Diviniza până și sprânceana aceea hilară pe care și-o tăiase – într-o linie verticală doar pentru a arăta mai dur – atunci când era mic.
