- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"I know nobody knows. Where it comes and where it goes. I know it's everybody's sin. You've got to lose to know how to win. Half my life's in books' written pages. Live and learn from fools and from sages.You know it's true, oh. All the things come back to you"
Aerosmith ‐ Dream on
— Frederic, ia-l pe Garcia și examinați zona. Hiram e pe aproape. Ricardo l-a zărit prin preajma depozitului aseară. Este sigur că se îndreaptă spre noi.
Alexander își aținti privirea în față, apoi trase de volan spre dreapta pentru a intra pe un drum pe care-l cunoștea ca în palmă. Deja învățase pe de rost fiecare colțișor. Avea o listă făcută cu fiecare om care locuia pe acea stradă încă de atunci, de când trebuise să-l caute pe cel ce se făcuse văzut abia acum.
— Hiram?! se auzise o voce bărbătească din difuzorul telefonului. Nu e mort? continuă aceeași voce.
— Voi faceți ce vă spun eu! Ce dracu puneți atâtea întrebări? Dacă vă spun să cercetați zona, înseamnă că nu e mort, nu-i logic?
— Și crezi că furtul transportului de acum are legătură cu el?
— Nu știu, dar cred că da.
Brunetului îi trecuse prin minte doar faptul că Walton ar fi vinovat pentru cele întâmplate și chiar așa și era. După ce se întâmplase în trecut, Alexander îi spusese să renunțe la acea rută. Încercase să facă în așa fel încât să-l convingă să o schimbe, dar, fratele lui, căpos din fire nu-l ascultase nicicum, iar de această dată Alexander era nevoit să intervină și să-i curețe mizeria. Ura când era pus într-o astfel de postură. De fiecare dată el trebuia să rezolve încurcăturile pe care fratele său le concepea cu repeziciune unui ghepard. Era de-a dreptul frustrant!
Alexnder își scoase un joint din buzunarul gecii din piele albastră, apoi ieșise din mașină și intră în depozitul în nuanțe gri. Merse țintă în cămară, unde erau ținute armele și descuie ușa din lemn, iar când dăduse să intre, în fața ochilor săi se află fix personajul pe care toți îl căutau zbuciumați.
Hiram ținea în mână un pistol Steyr M1912. Mâinile îi tremurau pe arma pe care o ținea în căușul palmei. La experiența pe care Hiram o avea, Alexander era sigur că nu urma să se mândrească cu tremurul ce-l năpădise feroce. Părea că ținea pentru prima dată o armă în mână, iar acest lucru nu era unul adevărat și Alexander știa asta foarte bine.
Pierre se ivise repede din dreapta lui Alexander și nici măcar nu mai statuse pe gânduri, că îi și perforă gamba lui Hiram cu un glonț. Acesta nici măcar nu avuse timp să se miște sau să clipească. Nu s-ar fi așteptat la așa ceva.
