- Uneori, viața îți oferă tot ce nu vrei, însă, în cazul Anyei, nu! -
În căutarea unei slujbe ca să-și poată continua studiile, găsește ceva mult mai întunecat decât și-ar fi imaginat vreodată.
În momentul în care îl întâlnește pe Walton...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"I, I've been looking for a while, been searching for a sign and trying to ignite. I, I'mma chasing high and low, not knowing where to go. This could be a bumpy ride. When you fail all the way. What you do?"
Margaret - What you do?
Anya se trezise singură în patul mare al lui Alexander și dăduse drumul la muzică. Avea de gând să facă puțină ordine prin casă și apoi să-i pregătească micul dejun bărbatului. Urma să-i facă o surpriză, ducându-i un mic dejun cald direct la firma familiei sale, dar întâi o apelă pe bruneta, ce aseară o ținuse trează până la ora două dimineața.
De când apăsase pe acel trăgaci, Mirela fuse cuprinsă de gânduri negre, de aceea urma sesiuni psihologice. Nu putea accepta faptul că omorâse un om. O chinuiau în cele mai negre moduri posibile acele gânduri morbide.
— Da, Anya. se auzise vocea creolei din difuzorul telefonului ei.
— Ce faci? întrebă șatena repede.
Fata cuprinse între mâini bățul măturii din baie și intră înapoi în dormitor, fix când Mirela îi răspunse întrebării.
— Sunt la salon, în pauză. Tu ce faci? bolborosi bruneta, chinuindu-se să țină telefonul între umăr și cap.
Anya se uitase spre ceas și aproape că al său chip îi pică peste parchetul gri din cameră. Ceasul era deja doisprezece și nu-și putuse da seama când și cum trecuse timpul atât de repede.
— Eu vreau să dau cu mătura, apoi să merg pe la Alexander. îi răspunse ea și chiar începu să curețe podeaua din cameră, mișcând mătura într-un mod ritmic.
— Și nu mai ieșim? întrebase creola în timp ce mușcă din sandwich-ul cu șuncă și cașcaval.
Anya îi spusese că astăzi vor ieși la suc împreună, iar ea abia așteptase să-și elibereze puțin mintea de tumultul gândurilor feroce. Nu putea să stea, închisă între patru pereți și să se gândească în același loc. Nu putea să-și permită luxul de a fi deprimată.
— Ba da, spuse șatena care acum începu să șteargă praful cu pricepere.
Aseară o consolase pe Mirela cu privire la cele ce se întâmplaseră, dar nu vruse să mai vorbească despre acel subiect. Atunci când discutau despre acel loc, inima ei începea să-i bată cu putere și mintea îi fugea nevoit spre sarcina pe care o pierduse. Nu voia să-și aducă aminte de acele momente terifiante, dar știa că trebuia să o susțină pe fata cu păr creț. Trebuia să fie acolo, lângă ea.
— Anya, eu nu pot să-mi scot din cap cele întâmplate. Jur, închid ochii și văd aceeași imagine în cap.
Fata cu păr șaten înghițise în sec la auzul acelor vorbe și, fără să vrea în minte începuse să i se deruleze imaginile scărilor interminabile. Și acum simțea acea durere devastatoare, dar nu! Trebuia să înceteze! Viața ei mergea înainte indiferent de ce se întâmplase. Era destul timp pentru un alt copil și Anya era perfect conștientă de acest lucru.
