Când nemuritorii mor

XLVI

        Jacob întinse paharul spre soţia sa şi ciocni cu aceasta, spunând "Pentru viaţă!" apoi ducând fiecare paharul către buzele care le erau destinate.

        Teama era mai mare ca niciodată şi cuprinse întreg corpul, întreaga minte, întreg tot ce făcea parte din Rouge. Se temea chiar că ar putea să tremure în braţele bărbatului iar acesta va realiza că este ceva în neregulă. Încercă să se calmeze, controlându-se cât de bine putea, şi sorbi o gură din paharul său. Pentru câteva secunde i se păru că vinul are un gust nefiresc şi se panică, crezând că i-a dat victimei paharul greşit, însă toate acestea erau rezultatul fricii.

        Vampirul, pe de altă parte, dădu jumătate de pahar pe gât dintr-o singură înghiţitură. Pentru a se asigura că otrava va avea efect, Rouge împinse cu degetul arătător fundul paharului înainte ca acesta să îl mişte din dreptul gurii. Acest semn era îndemnul munt de a da peste cap paharul, lucru pe care îl fusese nevoită să îl facă şi ea.

        Ambele pahare fuseseră puse goale pe biroul de lemn iar şatenul o fixă pe tânără cu privirea. O analiză lung şi începusă zâmbească.

        Zâmbetul tocmai ucise interiorul vrăjitoarei. Nu putea nega că era un bărbat frumos, romantic când doreşte, fermecător, şarmant şi cu care chiar şi-ar fi dorit să aibe o relaţie dacă circumstanţele ar fi fost altele. Zâmbetul afişat, atât de simplu şi de sincer, o făcea să regrete ce tocmai făcuse şi să alerge după antidot tocmai până în pădure.

        "Nu!" -ţipă pe sine în gând- "Asta e ceea ce mi-am dorit! De ce acum, de la un zâmbet, îmi fac sânge rău şi mă simt vinovată? Tre-bu-ie să moară! Ori el, ori eu iar moartea mea nu e o opţiune. Am făcut-o, gata. Ce a fost, a fost şi s-a dus. Otrava ar trebui să îşi facă efect în două ore, acum trebuie doar să aştept."

        Fiecare minut nou scurs era chinuitor pentru Rouge. Umărea fiecare mişcare a viitoarei victime, fiecare gest şi era atentă la fiecare cuvânt spus de acesta. Nu îşi dorea să îl vadă murind însă îşi dorea să îi mai vadă zâmbetul, ochii deschişi şi să îi audă vocea pentru ultima dată.

        Puse capul pe pieptul domnului Black şi nu auzi nimic. Inima lui era deja moartă însă urma să omoare orice îl mai ţinea în viaţă. Se simţea groaznic. Se simţea ca o criminală însă încerca să se consoleze cu gândul că mai bine e să fi criminal decât victimă.

        -Eşti mâţăită? întrebă Jacob cu o voce stinsă şi începu să mângâie părul şaten al fetei.

        -Da, poate îmi e puţin somn...

        -Haide, te duc eu în pat.

        -Nu, vreau să stau cu tine.

        -De ce? Eu mai sunt blocat o vreme aici, trebuie să rezolv neaparat hârtiile acestea.

        -Bine, atunci eu voi sta în braţele tale şi voi dormi aici, dacă nu te deranjează.

        Zâmbetul acapară faţa individului, strângând-o puternic pe pitica adăpostită în braţele sale. Aceasta scoase un soi de tors de pisică, lucru care îl făcu să chicotească.

        Pe jumătate adormită, Rouge stătea cu ochii aţintiţi asupra ceasului din birou. Putea să spună cu exactitate şi secundele trecute peste cele două ore şi jumătate, secunde şi minute ce o făceau să înebunească. Soţul ei o ţinea încă în braţe, respira încă şi scria fără să pară tulburat.

        Gândul că a băut ea paharul greşit se instală în mintea ei şi o făcu să se teamă groaznic. Totuşi, dacă era aşa, trebuia să fi fost deja moartă. Faptul că era încă conştientă şi vie putea însemna că Jacob a băut paharul bun dar poţiunea nu are efect sau că nu este nocivă asupra vampirilor.

        -Am terminat, spuse într-un final vampirul şi îşi aţinti privirea asupra fiinţei delicate. Dormi?

        -Nu, murmură stins, stau doar cu ochii închişi.

        -De ce nu ai adormit?

        -Nu eşti comfortabil, răspunse şatena încercând să pară că totul este în regulă.

        Jacob râse scurt.

        -Atunci haide, patul sigur este comfortabil.

        Spunând aceste cuvinte se ridică în capul oaselor cu tot cu doamna Black în braţe. O purtă ca pe o prinţesă până în dormitor unde o întinse pe pat. Ca niciodată, ridică trupul firav în şezut şi deschise fermoarul rochiei, o dădu jos şi o înlocui cu cea de noapte.

        Pentru o clipă Rouge crezu că în sfârşit o să primească tandreţea şi săruturile pe care şi le dorea, poate şi ceva mai mult însă nu fusese aşa. El continuă să aranjeze rochia de noapte pe ea apoi o întinse în pat, aranjă perina şi o acoperi până la umeri. Se depărtă de ea şi se schimbă şi el în ţinuta de somn apoi i se alătură în pat unde o luă doar în braţe, fără alte tandreţuri.

        -Nu vreau să dorm, spuse hotărâtă.

        -De ce? Eşti încercănată iar ochii îţi sunt roşii.

        -Noi nu prea apucăm să ne petrecem timpul împreună. Fiecare are treaba lui...de fapt, tu stai în birou marea majoritate a timpului.

        -Şi ce propui să facem?

        -Adoarme-mă tu! spuse chicotind apoi se ridică din pat şi ţâşni pe uşă.

        În câteva minute fata îşi făcu apariţia iarăşi în cameră, ţinând mâinile la spate.

        -Ce ascunzi acolo? o întrebă nedumerit.

        Rouge nu dori să răspună. Se aşeză în pat şi ridică perina de sub capul soţului său apoi îl ridică şi pe el în şezut, sprijinit fiind de spatarul patului pe care era aşezată bucata de material umplută cu pene pentru un plus de comoditate. Îşi lăsă capul obosit pe pieptul lucrat, puse o mână pe el şi una sub spatele masculin, un picior îl strecură printre picioarele acestuia apoi îi înmână o carte.

        -"Frumoasa şi Bestia", spuse amuzat vampirul prinzând de după spate micuţa lipitoare, făcând-o să stea comod.

        -Da, citeşte-mi, te rog!

        Fiorosul domn Black râse prelung apoi deschise cartea cu două degete şi o luă în mână fără a se opune în vreun fel.

        Întreaga noapte decurse în acest mod. Jacob îşi folosea melodioasa voce cu un strop de răguşeală masculină în ea pentru a-i citi soţiei sale poveşti de adormit. Aceasta îl ascultă cu cea mai mare atenţie, zâmbind incontrolabil. Se simţea vinovată că încercase să ucidă o astfel de fiinţă însă ştia că totul este pentru el doar un joc, motiv ce o determină să mai încerce odată.