Când nemuritorii mor

X

        După cină, Jacob îi urase noapte bună viitoarei sale soţii şi plecase ca o furtună spre biroul din aripa stângă în timp ce aceasta plecă în dormitorul său din partea opusă. Orele trecură încetul cu încetul iar Rouge se pregătea pentru punerea în aplicare a planului de explorare.

        Când ceasul indică ora 00:00, tânăra îmbrăcată într-o rochie neagră până la glezne pentru un soi de camuflaj la modă, ieşi din cameră încet închizând ușa în urma sa. Se gândise la toate - în cazul în care cineva o va verifica îşi făcuse o clonă magică pe care o plasă în pat aşa că mintea ei putea fi liniştită.

        Călcând desculţă cu atenţie podeaua pentru a nu face zgomot, paşii mărunţi se îndreptară pe hol până în partea stânga a locuinţei. Îşi ascunse trupul firav după o plantă decorativă cu frunze mari şi, strecurându-şi capul printre ele, privi drept in faţă. Primul obstacol era identificat: prezenţa paznicului. 

        Din fericire, mintea inteligentă ticluise planul până în cele mai mici detalii aşa că era timpul să treacă la acţiune. Spuse în şoaptă câteva cuvinte în latina veche şi întinse mâinile care intrară ca ale unei fantome prin perete. Satisfăcută de rezultat îşi mobiliză întreg corpul spre a intra în perete. Străbătuse în linişte cărămizile zidului apoi scoase capul afară din acesta pentru a vedea unde se află. Surpriză! Capul fetei stătea exact deasupra capului paznicului aşezat comod pe scaun. Pipăi cu atenţie cu mâna peretele până reuşi să ajungă la o măsuţă pe care se afla o vază de oţel. O clinti cu greu şi apoi închizând ochii dădu cu toată puterea o lovitură în capul bărbatului ce pică instantaneu pe jos.

        După ce vaza îşi recăpătă locul pe masă iar Rouge se chinui să aseze paznicul înapoi pe scaun, drumul fusese reluat. Corpul se plimba încet pe culoar în timp ce privirea analiza fiecare nou tablou ieşit în cale.

        După câţiva metrii buni de mers o uşă din lemn masiv se zări pe peretele stâng. Era o uşă asemeni celei de la camera pe care şatena o deţinea, acest lucru ilustrând că în spetele ei trebuia să fie dormitorul lui Jacob. Apăsând delicat cu mâna pe mâner observă că uşa era închuiată. Hotărâtă să inspecteze această peşteră masculină rosti iarăşi câteva cuvinte în latină. Şi după această încercare rezultatul fusese acelaşi. Un fior străbătu corpul la gândul că doar o vrajă mai puternică decât cea a ei putea să ţină încă uşa închisă. Întinse mâna spre a intra în peretele dormitorului dar aceeași vrajă bloca accesul.

        Dezamăgită de nereuşită, Rouge îşi continuă drumul spre cel mai drag loc al domnului Black, biroul. Ştiind de la Grace că vampirii nu dorm simţurile îi erau mereu în alertă. Dacă avea să dea nas în nas cu bărbatul? Ce ar fi spus? "Scuze, sunt somnambulă" nu era o scuză credibilă aşa că trebuia să se grăbească. După cotirea la dreapta pătrunse pe un hol scurt în capătul căruia se înălţa o uşă dublă din lemn lăcuit. 

        Paşii încetiniră şi se apropriară tot mai mult de uşă. Cu cât era mai aproape cu atât putea distinge mai bine cuvintele a două voci ce se aflau în birou. Una era în mod clar a lui Jacob, o putea recunoaşte, însă cealaltă îi era total necunoscută iar tonul pe care rostea cuvintele era destul de greu de înţeles. Părea o voce feminină. Un gust amar i se aşternu în gură, viitorul ei soţ avea şedinţă la miezul nopţii cu o femeie.

        -Eu spun să ai grijă ce faci, ai putea câştiga totul sau pierde totul.

        -În afaceri nu există cale de mijloc în cazul în care îţi doreşti putere, spuse ferm Jacob.

        -Încearcă să nu te abaţi de la plan... Şi ţine totul secret!

       Cuvintele "ţine totul secret" fuseseră accentuate într-un mod înfricoşător. Se pare că paznicul chiar încerca să îl ajute pe frumosul bărbat să ţină un secret. Era clar că trebuia cumva să pătrundă în dormitor şi în birou, acum avea un motiv în plus.