Când nemuritorii mor

VII

        Încercând să îşi dreagă glasul pentru a nu părea disperată, Grace îndreptă spatele cât de mult putu şi se înfoie ca un păun în preajma partenerului. Uitându-se în reflexia paharului din mâna sa şi aranjându-şi câteva şuviţe rebele, luă clasica poziţie de cucerire - picior peste picior.

        -Arăt bine? spuse ea neputând să îşi ascundă zâmbetul tâmp.

        -Da, dar arăţi chinuită stând aşa... ca şi cum ai fi constipată, spuse Rouge în timp ce râsul ei acaparase deja propoziţia.

        La auzul acestor cuvinte, privirea sfidătoare cu sprânceana ridicată se fixă pe Rouge dar pentru scurt timp. Trăgând adânc aer în piept, mâna delicată a blondei se ridică flendurând prin aer deasupra capului. Mintea ei era colorată în roz, era emoţionată pentru că deşi era un vampir, era totuşi femeie.

        Un sunet imaginar răsună în mintea domnişoarei Morgan. Suntul fusese făcut de inima sa sfâşiată la vederea unui alt chelner care venise să ia comanda.

        -Doresc ceva dulce! repetă aceasta enervată văzând că bărbatul care venise să o servească se uită în gol la ea fără a nota pe foaie dorinţa exprimată.

        -Da! Da, desigur, un moment, spuse tipul roşcat îmbrăcat în același costum de chelner precum bărbatul visurilor blondei.

       În secundele, următoare întreaga scenă deveni un film de prietenie între cele două fete. Grace scoase buza inferioară mai în relief, imitând o faţă de căţel trist iar Rouge o încurajă în speranţa că totul va fi bine. 

        Din senin, palma şatenei se izbi cu iuţeală de spatele lui Grace care îndreptă ca arsă spatele. Această reacţie devenise logică curând deoarece chelnerul blond se apropia de ele ţinând cu o mână tava cu câteva băuturi şi traversând cu măestrie barajul făcut de mulţimea ce dansa. Punând zâmbetul de felină cuceritoare, vampiriţa fixase cu privirea ţinta care porni spre a servi întâi alţi oameni apoi venind spre canapeaua pe care se aflau.

        Cu cât bărbatul se apropia mai mult de canapea, pulsul inexistent al tinerei se accentua iar agitaţia se simţea în aer. Zâmbetul i se accentrua după câteva secunde : 

        -Bună! 

        -Bună seara, my lady, aici este băutura dumneavoastră, spuse el întinzând tava spre corpul ei.

        Chipul său angelic se lumină parcă şi mai tare în momentul contactului vizual cu Grace. Buzele se arcuiră într-un zâmbet ce dezvelea toată dantura perfectă iar faptul că băutura din pahar tremura puţin indica faptul că avea emoţii în faţa acelei fiinţe superbe.

        -Băutură? Am cerut ceva dulce! spuse fata revoltată teatral în timp ce zâmbetul îi afecta şi vocea.

        -Oh! Mă scuzaţi. Pobabil celălalt chelner a notat greşit comanda, adevărat este totuşi faptul că băutura este dulce.

        Vocea sa caldă, infuenţată de un scurt chicotit al stânjenirii, era ca o melodie pentru aşa-zisa clientă nemulţumită. Privirile lor erau mai dese decât cuvintele. Totul părea ca şi cum credeau în există unui canal de comunicare non-verbal ce se forma între ei dar Rouge nu îl înţelegea. Se chinuia pur și simplu să desluşească liniştea dintre cei doi fiind atentă ca la cel mai nou film al lui Norman Rae Taurog.

        -Doresc ceva dulce care să semene cu... ceva în genul unei prăjituri, spuse Grace pe un ton amuzat dar fermecător în timp ce între degetele sale ridicate se formă un spaţiu ce indica mărimea.