Când nemuritorii mor

LXIII

        Orele împreună se scurseră extrem de repede. Cuprinşi de dragoste celor doi nu le mai păsa dacă e noapte sau zi, noros sau senin, iarnă sau vară. Se aveau reciproc şi părea că e tot ce contează. Servitorii ce lucrau pentru domnul Black nu îl mai văzuseră nici când atât de fericit şi începuseră din nou să o cocoloşească şi servească şi pe Rouge.

        Cei doi se ocupau ca o echipă şi de cazinoul de pe terenul fetei, teren pe care Jacob nu îl trecuse pe numele său. Ea îi explicase care fusese treaba cu Jeremith şi fu nevoită să îl elimine cu magia ce îl crease, la ordinul gelosului său logodnic.

        Totul mergea ca pe roate pentru viitoarea familie Black. Se gândiseră chiar şi să facă un copil. Rouge îşi dorea din tot sufletul un băieţel pe care plănui să îl numească Robin iar Jacob îşi dorea exact opusul - pe micuţa Hayley.

        -Rougeee, trezeşte-te!

        -E deja dimineaţă? mormăi tânăra ce apăsă cu ochii închişi pe nasul bărbatului.

        -E amiază şi ce anume faci? îi răspunse amuzat.        

        -Caut butonul de închidere.

        -Va trebui să cauţi maneta...

        Rostind aceste cuvinte vampirul sări jos din pat pentru a se feri de palma ce i-ar fi fost destinată. Rouge se ridică în şezut pe pat şi aruncă cu două perinuţe mici găsite la mână după ţinta ambulantă şi frumoasă însă nu nimeri.

        -Cât de vulgar eşti! spuse râzând Rouge.

        Vampirul se apropie tacticos de atacatoare şi o privi suspicios. O prinse de şold fără ca ea să apuce să riposteze şi o ridică în braţele sale, susţinând-o suspendată ca pe o prinţesă fără apărare. Aceasta îl lovi peste "rât" teatral apoi îi prinse capul cu palmele şi îl sărută apăsat în timp ce era lăsată jos cu grijă.

        Porniră împreună spre bucătărie după ce îmbrăcară hainele în care aveau să îşi petreacă ziua. Rouge purta o rochie albă şi uşoară, dreaptă pe lângă corp şi cu o palmă mai scurtă de genunchi asortată cu o pereche de pantofi roşii iar logodnicul său purta o cămaşă crem asortată cu pantaloni maro închis.

        Luară masa împreună apoi deciseră să iasă la o plimbare cu maşina şi o sesiune de cumpărături. Se urcară în maşina neagră, decapotabilă şi porniră spre centru. Jacob conducea relaxat cu o mână, cealaltă ţinând-o pe piciorul iubitei sale ce cotrobăia în bordul vehicolului. Găsi o pereche de ochelari de soare cu lentilă neagră şi i puse pe nas apoi şi-i puse şi ea pe ai săi.

        -Ce spui, facem o plimbare la noapte? spuse bărbatul mângăind pielea fină de pe picior.

        -La noapte?

        -Da. Pe lângă că e periculoasă şi puternică, Luna Sângerie e şi foarte frumoasă. Putem merge la miezul nopţii să o vedem şi să facem un picnic romantic în pădure. Zheila a dispărut din peisaj pentru mult, foarte mult timp, asta în cazul în care îţi făceai griji.

        -Cum poţi fi atât de sigur?

        -M-am ocupat eu de unele chestii...

        -Atunci bine, accept! rosti zâmbitoare fata.

        După câteva ore de promenadă şi cumpărături, maşina luxoasă parcă pe aleea din faţa uşii principale. Cei doi logodnici se dădură jos şi fugiră într-o întrecere copilărească până la portbagaj apoi îl descărcară de multitudinea de pungi de cumpărături.