Când nemuritorii mor

XXVI

        Orele se scurseră lin în compania vampiriţei iar gândul se mută de la orice grijă la plăcerea vieţii. Era tânără, vizual vorbind, şi adora să se distreze cu Grace. Toate problemele, grijile şi planurile de distrugere îi distraseră atenţia de la viaţa frumoasă pe care o avea.

        Cumpărăturile, statul în parc şi discuţiile nesfârşite îi făceau lui Rouge plăcere, savurând fiecare clipă până în ceasul plecării.

        După despărţirea de blondă, cursul zilelor de soţie obişnuită se reluase. Paşii mărunţi ai vrajitoarei o purtară până la reşedinţa Black unde luase prânzul singură, aflând că al ei soţ este indisponibil.

        Când ultima îmbucătură era introdusă în gură, o voce familiară şi plăcută la auz răsună din hol:

        -Rouge, plec la cazino pentru că am nişte chestinui de rezolvat, dacă este vreo problemă servitorii îţi stau la dispoziţie! exclamă Jacob.

        Fără a răspunde şi dintr-un motiv necunoscut chiar şi propriei persoane, şatena veni într-un suflet în hol şi îşi strânse soţul în braţe. Un moment de ezitare veni din partea lui, fiind surprins de această reacţie atât de plăcută corpului său, însă mâinile se încolociră involuntar în jurul trupului finuţ.

        -Să nu mă aştepţi în seara asta. Când îţi este somn, dormi. Nu ştiu dacă voi ajunge devreme, continuă el.

        -Nu pot să vin cu tine?

        -Nu, am multă treabă iar dacă vei veni tu nu mă voi putea concentra la altceva înafară de tine.

        Replica bărbatului aduse un zâmbet necontrolat şi fericit pe chipul fetei care încoloci mâinile în jurul gâtului lui Jacob, sperând la un sărut prin ţintirea buzelor acestuia cu privirea. Capul lui se aplecă însă îi sărută gingaş obrazul apoi fruntea.

        -Ai grijă de tine, spuse desprinzându-se de fiinţa lipicioasă şi pornind spre maşina de pe alee.

        Casa rămase în întregime sub ordinele doamnei Black motiv pentru care îşi permise o explorare mai amănunţită. Ca prim punct pe harta căutării comorilor se impuse podul pe care nu îl vizitase niciodată.

        Mergând cu grijă pe holul lung şi privind cu atenţie tavanul putu să observe un pătrat bine ascuns ce putea fii distins doar din pricina unei uşoare degradări a albului în care era vopsit. Gândul că intrarea în pod era atât de bine ascunsă şi că se afla în misterioasa aripă stângă o făcea pe Rouge să creadă că ar putea găsi acolo răspunsul la toate întrebările pe care le avea în legătură cu vampirul ei.

        Făcuse o piruetă de trei sute şaizeci de grade în timp ce se asigură că nu este nici urmă de servitor prin preajmă apoi ridică mâinile spre pătratul din tavan. Îşi frecă palmele una de alta în aer în timp ce câteva cuvinte latineşti erau rostite apoi desfăcu palmele şi le aduse încet lângă corp.

        Trapa se deschise la ultimul gest al vrăjitoarei, lăsând treptele din lemn să iasă la iveală. Prinse prima treaptă a lungului şir şi o trase cu atenţie până când aceasta ajunse pe podea. Calea de acces părea la fel de veche ca şi vampirul ce o deţinea, totuşi construită destul de riguros pentru a putea fii folosită.

        Cu foarte multă atenţie, fata urcă treptele de lemn şi în scurt timp se trezi într-o încăpere cu tavan înalt, inundată de întuneric. Trase scara înapoi în pod şi închise trapa pentru a nu fi observată.

        Mâinile i se împreunară iarăşi iar palmele începură să se frece una de alta în timp ce scântei începeau să se vadă. În foarte scurt timp, în propria mână Rouge ţinea un glob de foc ce lumina împrejurul său.

        Era un pod tipic, extrem de vechi însă exagerat de mare. La un studiu amănunţit se putea observa absenţa pânzelor de păianjeni ceea ce însemna că Jacob avea grijă de acest loc. Peste tot se puteau zări cufere, cutii, dulapuri mari şi vechi, siluete ale unor obiecte acoperite de pături.

        Rouge zărise un cufăr destul de mare vopsit în auriu pe care nu se putu abţine să nu îl cerceteze. Erau haine bărbăteşti, însă haine bărbăteşti ale anilor 1700.

         Un obiect necunoscut situat în fundul podului îi sări în ochi şi fusese atât de atrasă de el încât plecă fără reţinere de lângă cufăr. Era ceva ce îi putea ajunge aproape de şold, vopsit în verde. Când în sfârşit trupul îi era lângă misteriosul obiect, chipul ei afişă un zâmbet larg.

        Era o tricicletă extrem de veche însă care părea a fi constant recondiţionată. O examină cu atenţie şi observă sub şezutul acesteia o scrijereală ce părea a fi ocolită de noile straturi de vopsea. Era greu de descifrat însă după o atentă privire reuşi să citească "J.B.".

        Instant o imagine cu un copilaş micuţ ce gonea pe stradă pe acea tricicletă se instală în mintea fetei. Un sentiment de dragoste îi cuprinse întreg corpul doar la gândul acelui mini-Jacob.

        Cercetă cu atenţie întreg podul, cotrobăind prin toate cutiile şi cuferele. Obiecte vechi ale soţului său era tot ce putea găsi. Orice ar fi putut oferi o imagine din trecutul bărbatului, chestii precum tablouri, schiţe, portrete în creion sau cărbune, lipsea cu desăvârşire.

        După ore lungi petrecute prin pod, Rouge hotărî să coboare pentru a începe planul.

        Ceasurile de prin oraş erau aproape de a indica miezul nopţii. O tânără îmbrăcată într-o rochie neagră, elegantă şi destul de mulată se plimba cu paşi lenţi spre cazinoul domnului Black. Şatena se îmbrăcă cât de bine putu deşi ştia că nu avea să fie observată.

        Ajunsă în faţa cazinoului privi lung uşa din sticlă apoi ocolii clădirea până în spatele ei, la uşa personalului. Spuse vestita vrajă ce fusese folosită nu cu mult timp în urmă şi făcu un pas spre a intra prin perete. Rosti pentru prevenţie şi o vrajă ce îi asigura un câmp de forţă protector pentru ca nici un vampir, vârcolac sau altă fiinţă supranaturală cu puteri limitate să nu îi simtă prezenţa.

        Merse fără a şti exact pe unde iar impresia rătăcirii se simţea tot mai apăsător. Din lipsa de orientare şi cunoaştere a locului hotărî să iasă din perete pe un hol care, din fericire, era nepopulat. Totul era destul de întunecat însă vizibilitatea era acceptabilă chiar şi pentru un muritor.

        Fără o anumită ţintă, colindă întreg holul ce se termină la vederea unor scări duble, solide. Le urcă cu grijă, trezindu-se pe un alt hol împânzit de uşi. Nenumărate uşi din spatele cărora se auzeau râsete şi gemete de plăcere. 

        În acea perioadă orice cazino care se respecta şi dorea să se bucure de un succes răsunător deţinea şi o astfel de aripă destinată plăcerilor. Erau anumite angajate sau angajaţi a căror menire era pur şi simplu satisfacerea poftelor trupeşti ale clienţilor cazinoului.

        Fiind dezgustată de suntelele ce răsunau cu ecou de pretutindeni, plecă grăbită pe hol pentru a-l cerceta cât mai repede şi a pleca acasă. Uimirea îi fusese mare în momentul în care trecu pe o uşă fără a auzi vreun zgomot.

        Se uită pe gaura cheii iar uimirea atinse cote maxime. Era Jacob, la birou, înconjurat de hârtii şi însoţit de o domişoară pe jumătate dezbrăcată. Era clar una din angajatele lui care, posibil, dorea o mărire de salariu. Ca un adevărat soţ respinse cu indiferenţă fiecare avans al fetei, continuându-şi treburile administrative.

        O uşă de pe holul plăcerilor se deschise brusc şi o făcu pe Rouge să se panicheze. Intră cu iuţeală înapoi în perete şi făcu cale întoarsă până la uşa din spatele clădirii de unde îşi continuă drumul spre casă.

        "Satisfacţie" era cuvântul ce o descria. Era satisfăcută de alegerea pe care o făcu. Ştia că în cazul în care Jacob va renunţa la orice plan şi legătură cu Zheila, ea va putea să fie fericită alături de un soţ fidel.

        Fără a mai sta pe gânduri intră în dormitorul vampirului, luă rochia de noapte ascunsă sub o perină şi o îmbrăcă, apoi îşi aşternuse trupul obosit în pat de unde se lăsă pradă viselor.