Când nemuritorii mor

XXX

        Fericirea se vedea cu ochiul liber. Acapara cu fiecare secundă scursă tot mai mult din Grace, devorând-o cu totul. S-ar fi lăsat ucisă de această fericire şi mai mult, s-ar fi lăsat ucisă de cel ce o cauza.

        -Mă bucur pentru tine! Sper să fii în sfârşit fericită, aşa cum meriţi. Aşa cum Nicolas te-a făcut cândva, replică Rouge.

        -Da, Nicolas... Era perfect pentru mine! Ştia mereu ce vreau, cum vreau, cât vreau. Îmi e atât de dor de el...

        -Nu te supăra! Acum ai un nou Nicolas.

        -Nu am un Nicolas, am un Maxmillian şi nu l-aş schimba pentru nimic în lume! spuse zâmbind până la urechi.

        Zâmbetul blondei era molipsitor şi puse cu iuţeală stăpânire şi pe Rouge. Ea zâmbea însă o făcea datorită prietenei sale, datorită bucuriei pe care o împărtăşea cu ea, deoarece era conştientă că viaţa ei amoroasă nu a fost vreodată atât de frumoasă.

        Pierduse atâtea vieţi, atât timp şi nu găsi niciodată o persoană care să o facă să se simtă completă. Mama ei îi spusese mereu că spaţiile libere dintre degetele mâinii sunt făcute pentru a fi completate cu degetele persoanei iubite, însă nu putuse să probeze vreodată acest lucru.

        Înspiră adânc privind aleatoriu prin măreaţa încăpere. Ochii verzi se opriră asupra imensului ceas care indică o oră destul de târzie - 02:49. Sorbi grăbită ceea ce mai rămase în pahar apoi se ridică în picioare.

        -Eu vreau să plec, am nevoie de somn. Rămâi dacă doreşti, spuse.

        -Nu, te voi însoţi. Max m-a rugat să nu aştept până va ieşi el din tură.

        Fără a mai cere alte explicaţii, şatena ieşi din cazino împreună cu vampiriţa. Păşi pe trotuarul rece până în buza cestuia, începând să agite o mână în aer pentru a fi zărită de un taxi. Zis şi făcut. În mai puţin de cinci minute unul din puţinele taxiuri neocupete opri pentru a le lua pe cele două tinere.

        Grace rostise întâi adresa proprie deoarece era mai aproape decât domiciliul familiei Black. Întreg drumul fusese presărat cu nesfârşite discuţii legate de poker, de domnul Willsenn, de Maxmillian şi de senzaţiile trăite în această seară.

        Când taxiul opri pentru a o lăsa pe blondă în faţa imensei case apoi porni din nou spre cealaltă destinaţie, Rouge se simţi uşurată. Erau puţine momentele în care prefera să scape de gura prietenei sale iar acesta era unul dintre ele.

        Înţelegea motivul fericirii sale, motivul vorbirii fără sfârşit şi chiar se bucura pentru ea însă totul era mult prea copleşitor pentru propria-şi persoană. Fiecare fericire pe plan sentimental al lui Grace era ca o sabie înfiptă în inima încă vie pe care o deţinea. O durea succesul altora la acest capitol, o durea marea secată ce reprezenta iubirea în viaţa ei.

        -Opt dolari, doamnă.

        Şatena scoase din geantă zece dolari pe care îi întinse în timp ce borborosi grăbită "păstrează restul".

        Îşi coborî picioarele din taxi apoi închise uşa în urma ei, auzind doar cum maşina porni iarăşi din loc. Aerul rece îmbia plămânii fetei ce erau intoxicaţi de tot fumul inhalat. Privind spre casă fără motiv în timp ce înaintă spre ea fusese capabilă să observe lumina ce licărea la un geam de la etaj. În primă fază fusese destul de buimacă cât să nu conştientizeze ce cameră era însă apoi se dezmetici.

        În uşa de lemn a biroului lui Jacob se auziră trei ciocănituri scurte.

        -Intră!

        Din spatele uşii, trupul plăpând al vrăjitoarei îşi făcu apariţia. Închise cu spatele uşa, fără a pierde contactul vizual cu bărbatul ce încă nu se uita la ea. Simţind-o, Jacob ridică îndată capul şi îşi opri privirea asupra ei. Era fascinat de frumuseţea soţiei sale, chiar dacă nu o recunoştea foarte des.

        -De ce nu dormi? spuse ea blând, venind lângă scaunul bărbatului şi odihnindu-şi braţele pe umerii lui.

        -Ştii că vampirii nu dorm, răspunse el amuzat.

        -Adevărat, însă mă refeream că eşti aici când de fapt ar trebui să fii întins în pat.

        -Păi, am avut câteva hârtii de rezolvat şi... Adevărul e că dacă stăteam în pat eram neliniştit ştiind că tu încă nu eşti acasă, motiv pentru care am preferat să îmi găsesc o ocupaţie.

        Rostind aceste cuvinte, Jacob întoarse capul spre dreapta şi sărută cu tandreţe mâna situată pe acel umăr. Văzând comportamentul tot mai grijuliu al vampirului, Rouge nu îşi putu abţine un zâmbet larg.

        -Gata, acum sunt aici şi îţi interzic să mai lucrezi, spuse şatena.

        -Tu? Îmi interzici mie? spuse amuzat Jacob.

        Neaşteptând replica soţiei sale, o apucă brusc de şold în timp ce se ridică de pe scaun şi o aşeză cu talia pe umărul său, asemeni unui sac de cartofi. Surprinsă de gestul jucăuş al superbului bărbat, Rouge începu să râdă dulce, încântând inima moarta a vampirului.

        Stinse lampa de pe biroul masiv şi ieşi din încăpere cu "sacul" pe umăr. Închise cu piciorul uşa şi merse cu proaspăta captură în dormitor unde o întinse pe pat. Şatena râdea din pricina sentimentelor plăcute pe care le simţea dar şi din cauza oboselii. Totuși, oboseala puse stăpânire pe râsul dulce al fetei ce se transformă rapid într-unul isteric şi necontrolat.

       În întreaga cameră se auzeau acum râsete. Al lui Rouge, cauzat de osteneală, şi al lui Jacob, cauzat de râsul şatenei.

        -Gata, mă doare burta! exclamă ea amuzată.

        Începând să povestească despre subiecte aleatorii, ambii se dezbrăcaseră de hainele de peste zi. Vrăjitoarea îmbrăcă rochia de noapte din mătase iar vampirul rămase doar în indispensabilii atribuiţi somnului.

        -Haide aici, spuse el întinzând mâinile spre fată.

        Zâmbind necontrolat, şatena execută ordinul soţului său şi se ghemui în braţele acestuia, cu spatele la el. Jacob îşi aranjă capul în parul fetei şi lipii nasul de gâtul ei, lăsându-se îmbătat de mirosul dulceag al pielii sale.

        -Dormi liniştită, voi fi aici şi acum dar şi dimineaţă.

        -Mulţumesc..., replică ea.

        -Pentru ce? spuse el nedumerit.

        -Pentru că mă faci să mă simt protejată...

        În acel moment, fatalul vampir nu îşi găsi cuvinte pentru a răspunde însă Rouge înţelese tăcerea şi o apreciă. El strânse protector trupul fetei în braţele puternice, lăsând-o fără vreo cale de evadare.

        Întreaga noapte, subconştientul şatenei o purtă în diverse locuri plăcute alături de bărbatul în braţele căruia se află. Un ultim loc vizitat înainte de sfârşirea visului fusese chiar propria-şi nuntă.