Când nemuritorii mor

LIX

        Întreaga seară cazinoul domnişoarei Harley şi a domnului Gavin fusese plin ochi. Oamenii parcă nu se mai săturau de dans, jocuri şi băutură, uitând şi de casă sau de serviciul ce îi aştepta ziua următoare. Petrecerea de deschidere durase până când uriaşul ceas indică ora 05:42.

        Rouge împreună cu Jeremith convocaseră întregul personal în sala principală şi le spuseseră să se aşeze în linie.

        -A fost o seară extrem de plină şi v-aţi descurcat de-a dreptul excelent! Încasările sunt foarte, foarte mari. Felicitări! Ştiu că e o muncă extenuantă şi urmărindu-vă cum alergaţi buimăciţi de oameni dintr-o parte în alta m-am hotărât să mai angajez oameni dar momentan nu din acest motiv v-am adunat. Vă aflaţi aici pentru că aţi trecut cu brio de această seară şi am un mic cadou pentru voi. Jeremith?

        La auzul numelui său, bărbatul distribui fiecărei persoane din faţa sa câte un plic pe care era scris numele destinatarului însoţit de "1500$".

        Chipurile tuturor păreau că se luminează în momentul în care simţiră materialul plicului atingându-le pielea mâinilor. Toţi cei angajaţi acceptaseră să servească oameni într-un local atât de aglomerat pentru a se întreţine pe ei, casa sau familia iar această sumă imensă primită după doar câteva ore de lucru le umpluse sufletul de bucurie.

        -Acestea fiind spuse, sunteţi liberi! Ne revedem diseară la aceeaşi oră ca şi astăzi, spuse Rouge zâmbind.

        Angajaţii îşi luaseră hainele şi porniră spre ale lor locuinţe extenuaţi iar acelaşi lucru îl făcură şi cei doi propietari după ce luminile din clădire se stinseră iar zgomotul uşii ce fusese încuiată răsună. Păşiră obosiţi pe scările ce duceau spre dormitor şi, după ce făcuseră pe rând duş, se prăbuşiră în patul ademenitor.

        -A fost o seară de succes, mormăi fără vlagă dar veselă tânăra.

        -Da, a fost extraordinar. De ce, totuși, ai oferit atâţi bani?

        -Acei oameni probabil nu au nici nici un sfert din ceea ce deţinem noi iar banii îi ajută enorm. Încasările au fost suficient de mari încât să ofer acei bani fără zgârcenie.

        Jeremith se mulţumi zâmbind apoi îşi cuprinse partenera de somn în braţe şi nu o eliberă timp de ore bune.

        Soarele ce se înălţă cu fală nu reuşi să îi trezească pe cei doi decât la orele după-amiezii. Se ridicară din pat, îşi gătiseră ceva pe care îl devorară lihniţi apoi îşi petrecuseră restul zilei în grădina din spate. Povestiră, glumiră, se jucară cu mingea şi se relaxară până la ora 19:00 când se apucară de pregătirea unei noi seri aglomerate.

        Ora deschiderii veni neaşteptat de repede iar oamenii dornici reveniră la locul de distracţie. Rouge putu să observe multe feţe cunoscute dar şi unele noi, ceea ce însemna că a ei clientelă se mărea iar oamenilor le plăcea să îşi petreacă timpul la afecerea ei.

        Maxmillian şi Grace veniră iarăşi însă bărbaţii plecară la poker, lăsând cele două fete să fumeze singure pe canapeaua lor.

        -Locul ăsta are tot mai mult succes, observă vampirul.

        -Da, observ...

        -Eşti tristă?

        -Puţin, mai mult îngândurată. Îmi e teamă de Luna Sângerie, nu vreau să mor. Mă gândeam să îi pun cumva otravă în paharul de sânge pe care îl bea zilnic înainte ca el să îi fie adus de către servitor, mă gândeam să îi tai gâtul cât se odihneşte în pat, mă gândeam să fac o vrajă de distrugere la miezul nopţii când Luna Sângerie e pe cer, atunci toate vrăjile sunt mult mai puternice, dar pentru asta trebuie să îl capturez iar dacă voi da greşi voi fi moartă, pe veci.