Când nemuritorii mor

XXV

        Ascultând toate cuvintele spuse de blondă, cuvinte rostite cu atâta durere şi dorinţă, inima i se înmuie ca un cub de gheaţă la soare. Cuprinse trupul prietenei sale în braţe şi îi aşeză capul pe umarul ei.

        -Nu te mai învinovăţi, draga mea.

        -Încerc...

        -I-ai simţit frica? spuse Rouge pe un ton serios, lipsit de sentimentalism.

        -Fiecare muşchi încordat.

        -Era totul uman la el, nu? Poate e un om vrăjit, cine ştie. Dacă s-a speriat în halul acela înseamnă că e om şi nu ştie de creaturile supranaturale sau poate e un extraordinar actor.

        -Şi de ce îmi spui acest lucru? Nu mă ajută la consolare, spuse Grace şi ridică capul de pe umărul şatenei.

        -Uite, ştiu cât îl placi şi ce simţi pentru el. Da, eşti nebună! Dar e o nebunie justificată pe caz de dragoste ceea ce o transformă într-o nebunie frumoasă. Asta e şansa ta, înţelegi? Acum că e speriat nu poţi risca să spună cuiva despre tine. Trebuie să îi fii aproape, să îl înnebuneşti, să te asiguri că din dragostea pe care ţi-o poartă nu va spune nimic. Poate aşa vei afla şi care e treaba cu vraja şi cine ştie, poate îţi faci şi tu rost de o nuntă...

        Ultimele cuvinte fuseseră adăugate pe un ton încet şi jucăuş, rostite ca pentru sine însă suficient de tare cât să fie auzite de domnişoara Morgan care începu să râdă tâmp. Se vedea clar că planul îi surâdea şi avea de gând să îl pună în aplicare.

        -Aşa că distanţează-te de tristeţe, îmbracă-te frumos ca deobicei, reia-ţi atitudinea de femeie cuceritoare şi dă-l gata. E şansa ta şi nu doar pentru a te apăra, la tine nu este cazul meu. Faptul că te protejezi este un bonus pe lângă statul cu persoana dorită.

        Privirea lu Grace se lumină la fiecare nou cuvânt încurajator din discrusrul lui Rouge, la fel şi întreg chipul ei. Se ridica de pe canapea şi făcu o rotire ce desfăcuse poalele rochiei sale asemenea unei ciupercuţe graţioase. Era clar că bună dispoziţia reveni acolo unde îi este locul.

        -Ai dreptate! exclamă blonda. Asta am să fac, am să îmi joc cartea. Poate am una câştigătoare!

        -Mă bucur pentru tine!

        Cuvintele cele din urmă nu apucaseră să fie duse la bun sfârşit că Grace o apucă de braţ pe fată şi alergă pe scări cu ea până în dormitor unde o aşeză în şezut pe pat. Deschise dulapul şi începu să probeze diverse rochii, cerând părerea noii angajate pe post de stilist şi consilier emoţional.

        Fiecare ţinută probată era criticată aspru sau lăudată cu zâmbetul pe buze, fără strop de minciună.

        Ochii blondei o fixară la un moment dat pe Rouge şi devenii serioasă :

        -Ce este cu tine?

        -Cu mine? replică şatena. Nimic, sunt fericită să te ajut!

        -Da, ştiu, însă nu pari bine...

        -Sunt bine, nu îţi fă griji.

        -Sunt cea mai bună prietenă a ta deci nu mă poţi duce cu preşul. În altă ordine de idei, nu poţi duce cu preşul nici puterile mele de vampir.

        Ochii verzi ai doamnei Black se rotiră în cap, anticipând discuţia ce avea să înceapă. Grace se aşeză într-o poziţie turcească în şezut pe pat, acoperindu-şi picioarele cu poalele rochiei, apoi prinse capul prietenei sale în mâini şi îl întoarse forţat spre ea.

        -Spune-mi tot. Ce e cu tine?

        După un moment de ezitare, şatena închise ochii scurt, eliberând aerul strâns în piept, apoi redeschise ochii:

        -Nu ştiu ce e cu mine. Simt că nu e bine ceea ce fac. Simt că nunta nu a fost o alegere bună, Jacob mă face să îmi doresc de la el mai mult decât prefăcătorie.

        -Păi ăsta e planul! Să îl faci să se îndragostească de tine.

        -Da, dar în plan nu era inclus să mă îndrăgostesc eu de el.

        -Poate e mai bine aşa, poate că dacă veţi fi amândoi îndrăgostiţi unul de celălalt planul lui se va duce pe apa sâmbetei şi veţi fi fericiţi! spuse blonda entuziasmată.

        -Nu. Nu am să fac greşeala asta. E Zheila la mijloc şi ceva oricum nu se leagă. Nu am să cad în capcana lui. În plus mai e ceva... Ştii că Vrăjitorii cu sânge albastru ca şi mine pot simţi când ceva rău se va întâmpla. Deşi astăzi am stat cu Jacob şi am fost fericită, semnalele de alertă nu îmi dădeau pace.

        -Tu ştii, draga mea. Eu ţi-am spus ce cred, alegerea îţi aparţine.

        După continuarea discuţiei pe diverse teme, Grace îşi alese o rochie de un roşu întens răpitor, îşi rujase buzele cu aceeaşi culoare, se accesoriză cu un set de bijuterii cu perle şi îşi lăsă părul auriu să îi acopere spatele în timp ce păşea în afara casei.

        Cele două prietene merseră la o terasă selectă din centru unde comandaseră cocktailuri şi se dezmierdară cu două ţigarete lungi.

        După mult timp în care femeia trebuia să îşi ascundă viciile deoarece era judecată, venise vremea în care drepturile ei de afişare publică erau egale cu ale bărbaţilor. Pretutindeni puteai zării femei neînsoţite de un bărbat, femei fumătoare, consumatoare de alcool iar ele păreau mândre de drepturile dobândite.

        Printre toate acele femei ce se plimbau galant pe bulevard, Rouge sesizase o figură cunoscută şi o zguduii de braţ cu iuţeală pe Grace.

        -Uite! spuse ea în şoaptă.

        Privirea vampiriţei căuta punctul comun cu al prietenei sale. Îl găsise cu uşurinţă în doar câteva secunde, părul vişiniu era uşor de sesizat prin mulţime.

        -E Zheila! adăugă Rouge. Şi e cu un bărbat. Află cine este!

        -Am încercat deja însă e în continuare protejată de aceeaşi vrajă ca a lui Max iar bărbatul la fel.

        -Unde au dispărut? I-am pierdut.

        -Printre atâţi oameni e suficientă o secundă de neatenţie pentru a-i pierde din privire.

        -Ai văzut? Era cu un bărbat. Îl doreşte pe soţul meu însă umblă cu altul? Sau dacă acela era unul din complici? Dacă era vrăjitorul cu sigiliul mental?

        Mâna fină a domnişoarei Morgan se lipi de buzele şatenei pentru a o face să tacă.

        -Linişteşte-te! Uită de ea, nu îţi face bine. Ia măcar o pauză de la Zheila şi bucură-te de ea!

        Fără a mai protesta, doamna Black se opri din agitaţie şi începuse o nouă discuţie comună pentru a-şi lua gândul de la ce văzuse sau cel puţin pentru a o face pe Grace să creadă asta. Un vechi plan pierdut printre cele noi îi reapăruse în minte iar în seara aceasta avea să se îmbrace iarăşi în negru.