Vicii Primare

Capitolul 1 - Dezamăgiri în dragoste.

        Privesc ecranul telefonului pe care se află poza cu clădirile înalte din New York. Îmi ridic privirea de sub bancă și mă uit la profa de istorie care povestește pe un ton monoton despre nu mai știu eu ce război și limba ei se rotește în jurul cuvintelor atât de moale și de plictisitor încât te gândești serios să-ți smulgi o șuviță de păr din cap ca să-ți dai seama dacă încă mai trăiești.

             -Îmi doresc să-i iau capul ăla blond și să-l bag într-un butoi plin cu insecte scârboase care să-i smulgă limba și să se joace cu ochii ei albaștrii. Îmi șoptește Cristina.

              Mă uit la colega mea de bancă și îmi înăbuș un chicot isteric. Amândouă am nimerit în aceeași cameră de cămin și suntem la același profil la facultate, ceea ce ne-a făcut să ne împrietenim destul de repede. Așa am ajuns în această sală de clasă cu Cristina, fiind torturate de o moarte plictisitoare care ne vorbește de altă moarte dar ce are parte de mai multă acțiune decât a noastră.

              Într-un final fericit, se gândește și nenorocitul acela de clopoțel să sune și să o dea afară pe profă din sală sau să ne permită nouă să fugim de ea.

             -Mergi cu mine afară să fumez? O întreb cu doi ochi rugători.

             -Dacă nu mai faci moaca asta tâmpit de adorabilă, merg.

             Râd împreună cu ea și coborâm scările universității după ce ne-am strâns lucrurile în geantă. E începutul lui noiembrie și dârdâi violent pentru că nu m-am gândit să-mi iau o geacă mai groasă pe mine de dimineață. Ne retragem amândouă într-un colț al curții unde se adună toți fumătorii. Cristina pălăvrăgește, ca de obicei, despre dracu știe ce chestie scârboasă pentru că numai despre asta vorbește în general, în timp ce eu îl caut din priviri pe Edi și Vlad. I-am cunoscut acum câteva zile pe cei doi care sunt  în primul an, la fel ca și noi, dar la profil diferit.

            -Schimbă subiectul. Mârâi spre ea când îi văd pe băieți ieșind din clădire.

            -Ediiii! O aud că țipă și fuge spre el.

            Îmi frec o palmă peste frunte și o blestem în toate modurile posibile pe iubita mea colegă. Îmi aprind o țigară și mă uit la cei trei care vin spre locul unde stau și analizez, în special, mâna Cristinei încovrigată de brațul lui Edi.

           -Arăți ca o moartă, Lavinia! Îmi spune Edi și râde zgomotos.

          Mă înfior când îi aud râsul ca niște clopoței și bâjbâi ceva despre profa de istorie.

         -Voi ce oră ați avut? Întreb timid.

          Încep să o urăsc pe Cristina pentru felul ei extrem de indiferent și de nonconformist. Mereu se agață de băieți și într-un final ajunge la o combinație, mai mult sau mai puțin, reușită. Cei doi încep să vorbească despre un serial cu un criminal în serie pe care urmăresc amândoi și mă uit cu colțul ochiului la Vlad. Îmi mușc buzele ca o fraieră timidă și nu-mi vine nimic în minte ca să pot deschide un subiect de discuție. Îl văd cum își scoate telefonul din buzunarul pantalonilor negrii și citește un mesaj. Mă întreb cine îi scrie mesaje și simt un iz de gelozie incontrolabilă în corp.

           Îmi aprind o țigară și îmi reevaluez situația. Am 19 ani nenorociți, sunt la facultate și sunt mai virgină decât țigara din care trag cu nesăț. Ce este în neregulă cu mine? Mă întreb și privesc spre Vlad insistent. Încerc să-mi fac curaj să-l întreb măcar despre vreme, dar din gură nu-mi iese nici măcar un cuvânt.