Vicii Primare

Capitolul 38 - Destăinuiri.

Degetele îmi tremură grav pe lemnul rece. Stropi de gheață îmi traversează tot corpul și fruntea îmi este acaparată de câțiva care se îndreaptă spre sprâncene. Gura mea simte o arșiță usturătoare și inima îmi pompează mai agresiv ca niciodată. Concentrează-te, Lavinia! Îmi ordon dur dar singurul lucru la care mă pot gândi în acest moment sunt degetele lui care îmi numără coastele. Se dovedise a fi o idee foarte proastă să-mi petrec atât de mult timp cu Răzvan în această săptămână.

Trag aer adânc în piept și recitesc pentru a șaptea oară variantele de răspuns. Pot jura că este doar una corectă și restul sunt puse să mă inducă în eroare. Au mai rămas patru minute și câteva secunde.

Oprirea vehiculelor pe drumurile publice este interzisă la sub 50 m de intersecție. Oare asta este corectă? Parcă citisem ceva despre asta...

Oprirea vehiculelor pe drumurile publice este interzisă la mai puțin de 25 m de indicatorul stației pentru mijloacele de transport în comun. Dar și asta sună de parcă are logică. Doamne! Sunt un dezastru.

Oprirea vehiculelor pe drumurile publice este interzisă pe partea carosabilă a oricărui drum național. Asta e o capcană și cele două de mai sus sunt incorecte?

Înghit în sec și mă uit la fereastra din dreapta sus de pe ecran. Aveam 21 de răspunsuri corecte și deja 4 greșite. Era ultima întrebare și cea decisivă. Tudor ar fi râs de mine dacă aș pica la un examen stupid, iar Ioana m-ar dojeni că pierd prea mult timp cu iubitul meu.

Apăs pe litera „B", înghit în sec umbra de salivă ce mi-a mai rămas în gură și apăs butonul pentru a-mi confirma răspunsul. Închid ochii și murmur o implorare spre monitorul fără viață să aibă milă de mine. Inima mi se urcă în gât la cât de multă presiune simt în fiecare celulă și mă blestem pentru lașitate. Deschid ochii și am senzația că voi leșina chiar în mijlocul sălii. Mesajul de pe monitor îmi urează felicitări și deschid gura ca să țip de fericire dar îmi iese un icnet prea uscat ca să fie auzit de cineva. Mă îndrept spre ieșire și mă îmbrac cu geaca groasă. Atârn fularul de gât, neavând dexteritatea necesară de a mi-l înfășura cu răbdare și alerg spre ghișeul în care se depune rezultatul.

-Felicitări, domnișoară Arhire. Traseul va fi programat pe data de 10 februarie. Ar fi de preferat să sunați cu două zile înainte ca să fim siguri că sistemul nostru lucrează conform standardelor și să nu existe neplăceri. Îmi spune cu vocea blajină femeia cu părul încărunțit ce probabil lucrează la biroul învechit de prea mult timp.

-Dacă nu vă supărați... Spun și-mi dreg vocea pentru că abia mi se face auzită. Dacă nu vă supărați, ați putea să-mi spuneți cu cine voi da examenul? O întreb cu speranță și sper să aibă milă de mine.

-Drăguță, nu-mi apare așa ceva în calculator dar din câte știu eu... Se oprește din vorbit și se apleacă peste micuța tejghea dintre noi. Domnul polițist Simion de obicei evaluează elevii care sunt înscriși la această școală de șoferi.

Îi zâmbesc cald femeii și îmi promit că dacă am norocul de a-mi lua carnetul din prima, să-i aduc o cutie cu bomboane. Îi mulțumesc cu sinceritate și mă îndrept spre ieșirea din clădire. Observ un chioșc peste stradă și fug pe trecere, profitând de nesăbuința unui actual pieton. Curând voi deveni șofer și voi claxona la fel de agresiv cum face și mașina verde care trece pe lângă mine.

Îmi cumpăr o sticlă de suc și beau mai bine de jumătate. Îmi scot pachetul cu țigări din buzunar și-mi aprind una. Sunt atât de fericită că am trecut și peste asta încât rânjesc la fiecare trecător de pe stradă. Autobuzul oprește la câțiva metri de mine și după ce văd cât de înghesuiți stau oamenii ca niște sardine în el, mă rotesc pe călcâi și merg spre casă, profitând de aerul răcoros de sfârșit de iarnă. Îmi scot căștile și le conectez la telefon și las muzica ritmată să-mi păstreze euforia din minte și suflet. Mai era o singură etapă și puteam să mă mândresc tuturor cu micuțul plastic roz la care toți adolescenții râvnesc. Sesiunea de iarnă se terminase și îmi adusese satisfacția de a mă relaxa puțin și de a mă axa mai mult pe școala de șoferi.