Vicii Primare

Capitolul 60 - Buze roșii și o privire

-Nu cred că am avut ocazia de a ne cunoaște personal. Îmi spune și întinde mâna spre mine.

-Nu a fost nevoie. Știu totul despre Emil Cristea. Îi retezez vorbele și mă uit cu aroganță la mâna lui încă întinsă.

Îi auzisem vocea de nenumărate ori și avea un timbru inconfundabil, aproape la fel ca al lui. În mintea mea, acest glas era legat de cel al diavolului. Știam prea bine complicațiile ce le creează acest bărbat în afacerile altora și pielea care mi se făcuse de găină, îmi confirma să stau cât mai departe posibil de el.

-Mi-ar plăcea să aflu și eu care este părerea dumitale despre mine. Îmi spune pe un ton mieros, provocându-mi și mai multă greață.

-Tudor Croitoru. Încântat. Spune brunetul și îmi zâmbește cu insinuare ca să mă comport frumos.

-Vă las să discutați. Vă rog să mă scuzați. Spun iritată de modul agresiv în care Tudor vrea să-și facă relațiile.

Oricine, dar numai nu Emil Cristea. Bărbatul ăsta nu are limite când vine vorba de setea lui de bani. Nu-i pasă de familie sau de integritate, atâta timp cât el nu și-a obținut scopul.

O caut pe Carmen și îi fac semn să se apropie de mine când termină discuția ce o purta. Îi spun de cel care m-a abordat acum câteva minute, iar expresia ei de repulsie îmi dă de înțeles că am făcut bine că nu am vrut să fac nici o strângere de mână cu acel bărbat.

-Nu este bine să fie împotriva noastră, dar nici prietenul nostru. Are pile bine puse undeva sus și dacă îl supărăm, poate trage foarte multe sfori pe care nu vrem să le atingem. Tudor se va descurca, dar tu, Lavinia, stai departe de el. Îmi spune cu mimica foarte serioasă, lăsând un nou val de spasme să-mi cutreiere corpul.

-Bine. Am înțeles. Îi zâmbesc cu apreciere, iar aceasta mă sărută scurt pe obraz și se reîntoarce la grupulețul cu care discuta.

Știam prea bine că acest Emil i-a făcut destule probleme fostului meu prieten ca să înțeleg cât de periculos este omul. Dar chiar dacă nu am dat peste el toată seara, mă simțeam agitată în continuare.

Reușisem să ne planificăm patru întruniri pentru posibilile parteneriate și ne-am retras toți trei la o cafenea din zonă ca să sărbătorim.

-I-ai răspuns lui Moraru? Mă întreabă Tudor după ce ciocnim paharele de vin.

-Nu am apucat. Să-i scriu că vrem să ne întâlnim cu el?

-Cu Alin Moraru? Cred că ești nebună! Omul ăsta are restaurante peste tot în Europa. E ca un fel de Jamie Oliver, doar că singurul lucru pe care se precipe să-l gătească cu minuțiozitate sunt banii. Spune Carmen cu admirație.

-Nici să nu te gândești să flirtezi cu el. Victor are prioritate aici. Îi taie Tudor elanul și izbucnim toți în râs.

-Victor mai are de lucrat pentru a-mi atrage mai mult atenția. Răspunde amuzată cu o culoare rozalie în obraji.

-Am auzit că e bun la pat. Clar îți va acapara toată atenția.

Carmen se preface ofticată și îl lovește ușor în umăr pe Tudor. Era ciudat că stăteam toți trei la aceeași masă, discutând despre afaceri și plăceri carnale. Știam cu toții că Tudor se culcase cu Carmen de câteva ori, dar toate acestea erau pură istorie acum. Brunetul nu era interesat de nici o femeie așa cum era de Teodora. Îi făcea mereu pe plac și îi păsa mult prea mult părerea ei decât a altora. Se consulta de fiecare dată cu ea și accepta sfaturi doar din partea ei, ceea ce mă făcea, oarecum, geloasă pe votul de încredere ce i-l acorda doar ei.